Tuşeşte des. Poate fi vorba de astm?

Cauzele exacte ale înmulţirii numărului de bolnavi de astm nu sunt cunoscute cu exactitate, dar unii medici sugerează că micuţii petrec prea mult timp în casăşi sunt expuşi mai mult la praf, la factori de poluare a mediului şi la fumatul pasiv. Alţii cred că administrarea de antibiotic pentru orice viroză este cauza, în timp ce o altă categorie susţine că protecţia excesivă contra microbilor ar contribui la scăderea sistemului lor imunitar.

Principalele semne ale bolii

Nu toţi copiii cu astm au aceleaşi simptome, iar multe dintre acestea pot varia de la un episod la altul, chiar la acelaşi pacient. Mai mult, prezenţa anumitor semnale de alarmă nu înseamnă în mod automat că cel mic are astm. Pentru stabilirea unui diagnostic exact, este necesară vizita la doctorul de familie şi la un pneumolog. Printre principalele semne ale bolii se numără:

· tusea frecventă, care se poate manifesta în timp ce se joacă, în somn, când râde sau când plânge;

· lipsa de energie în timp ce se joacă;

· respiraţie rapidă;

· dureri în piept;

· respiraţie şuierătoare;

· probleme cu somnul cauzate de dificultăţile de respiraţie, tuse sau respiraţie şuierătoare;

· accesele de tuse care se agravează atunci când este răcit sau are gripă;

· recuperare greoaie după o infecţie respiratorie.

Factori de risc pentru declanşarea bolii

Există mai mulţi factori de risc pentru dezvoltarea astmului în perioada copilăriei. Între aceştia, amintim:

· alergii (febra fânului) sau eczeme alergice (erupţii cutanate);

· istoric de astm în familie;

· infecţii respiratorii frecvente;

· greutate scăzută la naştere;

· expunerea la fum de ţigară în timpul sarcinii şi după naştere.

Când este cazul să mergi la medic

Este recomandat să faci o programare la pneumolog cât mai curând posibil, în cazul în care suspectezi că micuţul ar putea avea astm. Tratamentul precoce va ajuta nu numai la ţinerea sub control a bolii, ci poate preveni şi atacurile de astm. Ascultă accesele de tuse ale copilului atunci când doarme şi fii atentă la toate semnalele transmise de micuţ. O durere în piept nu este neapărat un simptom inventat pentru a nu se duce la şcoală. De asemenea, dacă reacţiile emoţionale puternice (precum stresul, ţipetele, plânsul sau râsul) declanşează accese de tuse sau respiraţie şuierătoare, informează-ţi medicul de familie.

Crizele necesită intervenţie urgentă

În cazurile severe, este posibil să vezi pieptul copilului săltând, în încercarea lui disperată de a respira. De asemenea, în aceste situaţii, ritmul cardiac este foarte crescut, micuţul transpiră iar durerile toracice sunt mai accentuate.

„Răul astmatic (criza severă de astm) se caracterizează prin simptome puternice şi trebuie luate măsuri urgente, altfel viaţa copilului este pusă în pericol. În timpul crizei, copilul nu poate elimina aerul din plămâni, sufocându-se, pentru că o nouă inspiraţie se produce cu greu, dat fiind că spaţiul inspirator din plămâni se tot umple cu fiecare respiraţie – progresia spre sufocare este rapidă.

Copilul ia o poziţie caracteristică, încearcând să folosească muşchii expiratori, ca atare se apleacă în faţă şi se ţine cu mâinile de un suport. Se aude un şuier în timpul respiraţiei – când nu se mai aude este semn foarte grav (wheezing se cheamă acest şuierat). Se schimbă culoarea pielii, copilul devine palid, iar extremităţile se învineţesc şi se răcesc. Dacă nu se intervine rapid, copilul îşi poate pierde starea de conştienţă şi poate muri prin asfixiere“, atrage atenţia dr. Luminiţa Alexandrescu, medic primar.

Diagnosticarea corectă

Astmul la copii poate fi de multe ori diagnosticat de medicul de familie pe baza istoricului medical, a simptomelor, precum şi în urma unui examen medical. Nu uita că, de multe ori, când mergi cu un sugar sau cu un copil mic la medic, simptomele pot să nu se manifeste în timpul controlului, de aceea, în aceste cazuri părinţii trebuie să îl informeze în legătură cu existenţa lor.

Medicul copilului va fi interesat de orice antecedente de probleme de respiraţie, la tine, la tatăl copilului şi la micuţ,precum şi de alte antecedente familiale de astm, alergii, eczeme sau boli pulmonare. Este important să descrii simptomele cât mai în detaliu, inclusiv când se declanşează şi cât de des au loc aceste simptome. Specialistul va propune o radiografie toracică sau o simplă testare a funcţiei pulmonare, numită spirometrie, pentru copiii mai mari de 6 ani. Rezultatele ajută medicul să determine cât de sever este astmul.

Sfatul specialistului

Dr. Luminiţa Alexandrescu, medic primar medicină generală, e-mail: cmi.dr.luminitaalexandrescu@gmail.com, tel: 0722665988

Astmul bronşic este o afecţiune inflamatorie a căilor respiratorii. Această inflamare este asociată cu o hiperreactivitate bronşică, cu hipersecreţie bronşică ce facilitează şi mai mult îngustarea lumenului bronşic, precum şi cu un spasm puternic al căilor respiratorii – bronhospasm. Pentru că simptomele pot fi uşor confundate cu cele ale infecţiilor virale respiratorii, un diagnostic corect este uneori dificil de pus. Testarea depinde şi de vârsta copilului, unele teste neputând fi aplicate copiilor mai mici de 3-4 ani.