Ce boală se vede pe chipul Mona Lisei? Medicii au dat verdictul
Mona Lisa este, fără îndoială, cea mai cunoscută pictură din toate timpurile. Pe baza detaliilor de pe chipul personajului, medicii au identificat şi unele semne de boală.
Dr. Mandeep Mehra din Boston a analizat chipul Mona Lisei din punct de vedere medical. „Dacă vă uitaţi cu atenţie, puteţi observa că nu are sprâncene”, a declarat el. Medicul a mai observat că Mona Lisa îşi pierdea părul, că avea o leziune lângă ochiul stâng, dar şi că avea gâtul şi mâinile umflate - toate semne că tiroida nu-i funcţiona corespunzător. Potrivit Dr. Mandeep Mehra, Mona Lisa ar fi suferit de hipotiroidism.
Ce diagnostice a pus medicul Adrian Copcea
Dr. Adrian Copcea, medic primar diabet, nutriţie, boli metabolice, a analizat, la rândul său, chipul Mona Lisei pe site-ul său. Iată ce spune medicul:
1. Zâmbetul şi paralizia Bell. Primul aspect care frapează la Mona Lisa e expresia. Melancolică, tristă, cu un surâs discret. Surâsul în sine e unul din primele elemente asupra cărora au existat ipoteze medicale. Unii interpretează poziţia şi asimetria buzelor drept paralizie facială stângă, aşa numita paralizie Bell (paralizia nervului facial, nervul VII). Un argument în favoarea ipotezei este frecvenţa mai mare a acestei paralizii (adesea tranzitorii) în perioada de după o naştere. Alte ipoteze se referă la ascunderea dinţilor din diferite motive: înnegrirea ca urmare a unui tratament cu mercur împotriva sifilisului sau o alterare structurală prin edentaţie sau bruxism (scrâşnirea dinţilor în somn).
2. Poziţia mâinilor şi sarcina. Ipotezele majore sunt că Gioconda fie născuse de curând fie că era însărcinată la momentul portretului. Există argumente şi pentru ipoteza din urmă, Leonardo da Vinci era într-o perioadă de studii anatomice şi reprezentări grafice din sfera embriologiei. Detaliul sarcinii recente devine important prin prisma ipotezei cu care am început articolul: o decompensare tiroidiană postpartum (după naştere).
3. Semnele hipotiroidismului. Recentul articol semnat în Mayo Clnic Proceedings de medicul Mandreep R. Mehra şi Hilary Campbell formulează o interpretare “abruptă”: Mona Lisa avea un hipotiroidism datorat unei tiroidite postpartum, accentuată de condiţiile de viaţă din timpul Renaşterii. Absenţa sprâncenelor, părul subţire şi friabil (vizibil sub forma şuviţelor şi sub văl) şi culoarea pielii ar fi astfel de indicii. În plus unii pot interpreta contururile gâtului drept indicii ale unei tiroide mărite de volum (medical numită guşă). În raport cu culoarea galbenă a pielii există, în primul rând, o ipoteză a celor 500 de ani ce au trecut peste tablou şi au întunecat imaginea, dar există şi ipoteza medicală a deficitului de vitamina A din hipotiroidism. În hipotiroidism există o insuficientă conversie hepatică a carotenoizilor în vitamina A activă, carotenul depunându-se în piele şi dând o coloraţie galbenă. Inserţia retrasă a părului (fruntea lată), absenţa sprâncenelor şi părul subţire sunt compatibile cu ipoteza. Desigur, pentru absenţa sprâncenelor există şi ipoteza epilării. Pentru culoarea gălbuie există chiar ipoteze mai îndrăzneţe, precum ciroza biliară primitivă, situaţie în care s-ar vorbi, de fapt, de icter. Revenind la hipotiroidism, contextul, explică Mehra şi Campbell, e cu totul favorabil. Dieta vremurilor şi locurilor era una bazată pe cerealiere, rădacinoase şi legume, săracă în iod. Deficitul de iod este cauza primară a guşei şi hipotiroidismului iar operele Renaşterii abundă în reprezentări de persoane cu guşă (tiroidă mărită). Mai mult, hipotiroidismul netratat se asociază cu dislipidemie.
4. Xantelasmă şi lipom. (Abia) azi am remarcat şi eu xantelasma de la ochiul stâng al Giocondei şi ceea ce aparent e un lipom subcutanat la mâna dreaptă. Xantoamele (xantos = galben) sunt tumori benigne formate din grăsime ce se depune într-o manieră similară depunerii grăsimii în pereţii vaselor de sânge, ele apar cel mai frecvent la persoanele care au şi forme severe de dislipidemie, adică valori anormale ale grăsimilor circulante (fracţiuni ale colesterolului, trigliceride, lipoproteine). Când xantoamele sunt localizate în apropierea ochilor ele sunt mai adesea plane şi poartă numele de “xantelasmă”. Mâna dreaptă a Giocondei poartă şi ea un lipom sau un xantom. Tumorile grăsoase, în rândul cărora se încadrează lipoamele şi xantoamele, erau frecvente în perioada Renaşterii.
Foto: Pixabay
