Cum comentează dr. Adrian Copcea moartea influenceriţei raw-vegane

Dr. Adrian Copcea. Foto: Facebook

O influenceriță vegană din Rusia, Zhanna Samsonova, a murit de „foame” la 40 de ani. Dr. Adrian Copcea, medic primar diabet, nutriţie, boli metabolice a scris pe pagina sa următoarele despre acest subiect.

MOARTEA INFLUENCERIŢEI RAW-VEGANE: CÂTEVA ASPECTE DE MEDICINĂ ŞI NUTRIŢIE

În aceste zile a făcut valuri în presă moartea unei vedete social media, Zhanna Samsonova (nume de personaj: „Zhanna d’Art”) ,în vârstă de 39 de ani. Samsonova îşi expunea pe pagini tiparul de alimentaţie raw-vegan (strict vegetarian cu alimente crude), cu sucuri, salate, seminţe, urmat de aproximativ 10 ani. Din datele de presă reiese că persoane din anturaj i-au recomandat să caute ajutor medical – care ar fi venit, dar prea târziu – cel puţin în momentul în care o prietenă a constatat că avea picioarele umflate. De asemenea mama ei a afirmat că a omorât-o „o infecţie asemănătoare holerei”.

De la aceste două puncte doresc să pornesc câteva explicaţii:

• Picioarele umflate, mai exact edemele, sunt un semn de gravitate în cazul anorexiei nervoase, afecţiunea care are cele mai multe în comun cu cazul Zhannei. Nu putem şti dacă a existat diagnostic de anorexie sau nu, dar mecanismul de producere e similar mai multor forme de malnutriţie. Şi în cazul tipului de malnutriţie prin deficit proteic care pare a fi cazul influenceriţei dar şi în afecţiuni bine definite, între care şi anorexia nervoasă, edemele apar din cauza dietei SĂRACE ÎN PROTEINE, se numesc edeme hipoalbuminemice, sunt cauzate de scăderea in sânge a unei proteine numită albumina. Scăderea albuminei şi a prealbuminei sunt repere de diagnostic în malnutriţie.

• Infecţia „asemănătoare holerei” de fapt e cel mai probabil un cumul de manifestări care are cu siguranţă la bază scăderea imunităţii prin deficitele mai multor nutrienţi, între care, din nou, esenţiale sunt PROTEINELE. Proteinele sunt baza majorităţii anticorpilor şi mediatorilor implicaţi în imunitate, în lupta corpului cu infecţiile.

ZHANNA ŞI ANOREXIA NERVOASĂ – ŞI CÂTEVA AMINTIRI DIN CARIERA MEA

Cum spuneam mai devreme, nu ştim ce diagnostic medical există în cazul Zhannei, putem intui doar componentele nutriţionale ale diagnosticului, asta exact pe baza a ce s-a expus public: dietă raw-vegană. Pe componentele menţionate public mai devreme, edemele şi infecţia finală, se pot face legăţuri cu elementele malnutriţiei existente în acest tip de diete restrictive, inclusiv în anorexia nervoasă. Orice specialist la citirea articolelor despre Zhanna face legătura cu această afecţiune gravă de natură psihiatrică dar cu componentă nutriţională puternică în cadrul manifestărilor (inclusiv în rândul cauzelor şi consecinţelor). Personal am întâlnit câteva cazuri de anorexie nervoasă, sunt, toate, cazuri care te marchează ca om, mai ales cele finalizate cu deces (doar la o singură pacientă am avut şi decesul în timpul urmăririi – de fapt un caz pe care l-am întâlnit într-un spital din Franţa exact pe ultimele zile de viaţă), în general pentru alte cazuri fie apare recuperarea fie decesul, decesul cu o probabilitate de 10-20%. De ce nutriţioniştii nu întâlnesc foarte des cazurile: pe de o parte pentru că, din fericire, afecţiunea este rară, pe de altă parte pentru că persoanele care suferă de anorexie nervoasă nu caută ajutor medical. Din nou amintiri din propria experienţă, am avut un caz la cabinet acum câţiva ani, dar fusese o vizită la nutriţionist dirijată de pacientă pentru a manipula familia în direcţia „iată, mergem şi la specialist, să vă arăt că sunt bine”. Aici e o componentă spectaculoasă a anorexiei: mintea e extrem de ascuţită iar privirea extrem de vie, sunt ambele cumva repere înşelătoare de sănătate. În general o minte foarte bună şi o privire ca a anorexicelor par un indiciu bun. Tot din amintiri, un alt caz care, din fericire a evoluat bine, şi pe care l-am întâlnit tot în Franţa în timpul rezidenţiatului, era al unei tinere de 17 ani care reuşea să manipuleze pe absolut toată lumea, mai puţin pe profesorul nostru care era extrem de experimentat şi pe lângă care treceau sec toate manevrele pacientei, proful avea de bifat extrem de clar nişte „căsuţe” care ieşeau extrem de rău – iar tratamentul care s-a decis, în acel caz, şi care a şi funcţionat, a fost nutriţia pe sondă şi separarea tinerei de mama ei (relaţia între o persoană de sex feminin care are anorexiei şi mama ei, mai ales în familii în care nu există tată, e una care trebuie foarte bine analizată în cadrul bilanţurilor). Am făcut toate aceste menţiuni pentru că instantaneu când am citit despre „influenceriţă raw-vegană”, „edeme”, „infecţie”, am vizualizat malnutriţie, hipoalbuminemie, imunitate scăzută. Cel mai adesea decesul în anorexie survine prin tulburări de ritm cardiac (datorate dezechilibrelor de minerale) şi prin infecţii.

DEFICITE NUTRIŢIONALE ÎN VEGANISM ŞI CRUDIVEGANISM

Alimentaţia raw-vegană înseamnă consumul doar de alimente de origine vegetală şi neprelucrate termic (în majoritatea lor). E o formă de veganism, adică de vegetarianism strict. Iar vegetarianism înseamnă în general eliminarea cărnii, cu diferite versiuni – versiunea in care se păstrează ouă şi lactate e cea „lacto-vegetariană” sau „ovo-lacto-vegetariană”, iar versiunea in care toate alimentele de origine animală sunt eliminate, precum în postul nostru creştin, e „veganism”. De fapt „de post” şi „vegan” sunt sinonime.

Deficite nutriţionale care pot apărea într-o alimentaţie vegană sunt:

• Deficitul de proteine. Deşi este controversată limita inferioară a proteinelor, în general situată în jur de 10% din aportul caloric, alimentaţia vegană poate acoperi necesarul proteic dacă e bine planificată, în mod special dacă se includ o diveristate de surse vegetale. În special leguminoasele – mazăre, soia, fasole, bob, năut şi pseudocerealele (quinoa) etc. e important să nu lipsească în alimentaţia vegană / de post, ele pot asigura un aport bun de proteine. Dar leguminoasele se consumă după preparare termică, ceea ce face ca aportul lor in alimentaţia raw-vegană să nu fie corespunzător. Cei ce nu au această componentă de „raw”, de consum crud, îşi pot asigura bine proteinele din surse vegetale sau, şi mai simplu, aşa cum face Arnold Schwartzenneger (după spusele lui) se poate lua o proteină vegană completă de-a gata pentru a asigura aminoacizii esenţiali.

• Deficitul de B12. Acest deficit e unul binecunoscut in alimentaţia vegană, el trebuie compensat activ – din alimente fortificate sau din suplimentare. Deficitul de B12 poate duce la anemie şi probleme neurologice.

• Deficitul de calciu şi vitamina D. Calciul se poate lua şi din surse vegetale, dar e mai puţin biodisponibil decât cel din lactate. De asemenea, deficitul de vitamina D, o vitamină ce se găseşte în gălbenuşul de ou, în ficăţei, in peşte, poate apărea mai frecvent în dieta vegană. Consecinţe ale acestor deficite pot fi osteoporoza şi scăderea imunităţii.

• Deficitul de fier şi zinc. Sursele majore de fier şi zinc sunt cele animale, dar şi prin alimentaţia vegană / vegetariană fierul şi zincul pot fi obţinute. În cazul fierului, versiunea animală (fierul heminic) e mai bună decât cea vegetală (fierul non-heminic), printr-o mai bună biodisponibilitate (corpul ia mai uşor fierul din surse animale).

• Acizii omega-3, în particular acidul DHA (acid docosahexaenoic) care se găseşte în peşte.

Toate aceste potenţiale neajunsuri ale alimentaţiei vegane trebuie compensate în mod activ. Acesta este motivul pentru care pe termen lung cei ce aderă la acest tipare de alimentaţie trebuie să aibă o alimentaţie bine gândită. Din păcate în versiunea de raw-vegan există şi mai multe neajunsuri iar unul din ele pare a fi reticenţa celor ce aderă la acest tipar de a lua suplimente, asta pe lângă reticenţa de la a prepara termic alimentele, ceea ce nu are o bază ştiinţifică deloc solidă, ba dimpotrivă. Anumiţi nutrienţi sunt mai bine obţinuţi după preparare termică, de exemplu licopenul din roşii sau beta-carotenul din morcovi. De asemenea, prepararea termică mai poate inactiva din antinutrienţi, precum lectinele sau fitaţii, şi astfel absorbţia unor nutrienţi poate fi, de fapt, mai bună la versiunea preparată termic. Din aceste considerente, nu doar că nu există argumente medicale spre a consuma exclusiv crudităţi, ba dimpotrivă.

AVANTAJE ALE VEGANISMULUI / CRUDIVEGANISMULUI

Nu există doar rele ale tiparului vegan, de altfel şi când vine postul nostru niciodată nu face recomandări împotriva lui, doar atenţionăm asupra unui anumit fel de diversitate a alimentelor care asigură o nutriţie bună. In schimb despre raw-vegan nu prea e nimic bun de zis, ce e bun la raw-vegan e eventual din dreptul veganismului, ce e rău e de la raw...(iaca şi jocul de cuvinte...numai raw e rău de fapt). A include cantităţi mari de vegetale în dietă e tot mai bine dovedit a fi un tipar alimentar bun, doar că nu e neapărat ca tiparul alimentar să fie vegan, poate fi cu de toate, „omnivor” şi cu multe vegetale. E nevoie de un pic de atenţie la marile „lupte virtuale” dintre unii şi alţii pe astfel de subiecte, asta pentru că veganism şi alimentaţie omnivoră nu sunt opuse, din moment ce în alimentaţia omnivoră poţi avea multe vegetale – fructe, legume, leguminoase, seminţe, cereale. De obicei argumentaţiile false despre veganism se construiesc enumerând extrema proastă a alimentaţiei omnivore, că se poate şi aşa. Mai simplu spus antonimul la „vegan” nu e „hamburgeri de dimineaţă până seara”, aşa cum construiesc argumentaţia diverşi indivizi.

Alimentaţia care oferă protecţie cardiovasculară bună şi o bună sănătate CHIAR E BINE să includă multe legume şi fructe, de asemenea cereale integrale, seminţe etc. În acest sens, vegetarianismul şi veganismul sunt bune, pe versantul pozitiv: sunt concentrate spre a include în dietă aceste categorii dovedite benefice pe termen lung. De asemenea, ele elimină şi versiuni de alimente care pot fi de proastă calitate, de exemplu multe din mezeluri, ceea ce e, din nou, un plus.

REVENIND LA ZHANNA...CÂTEVA IDEI „DE LUAT ACASĂ”

Moartea influenceriţei raw-vegane nu-mi provoacă nicio bucurie, aşa cum nu-mi provoacă nicio altă tragedie, de orice fel. E pur şi simplu moartea unei persoane care n-a făcut ce trebuie cu sănătatea ei, cine ştie de ce. Poate a fost credinţa că mâncând într-un anumit fel sănătatea ei va fi mai bună, poate a fost influenţa cuiva...Dar lecţia majoră e că un tipar alimentar ciuntit, aşa cum e tiparul raw-vegan, ori se face foarte inteligent, ori se face prost şi poţi şi muri din cauza nutriţiei. Dacă în spate a fost o altă boală, cum am explicat mai pe sus posibilitatea de anorexie nervoasă, atunci tot ce ne rămâne să simţim e compasiunea. E o boală gravă cu mortalitate mare şi extrem de greu de tratat. Cât despre nutriţia vegană, crudivegană şi restul...Nu poate fi exhaustiv un asttfel de articol, dar ideea de bază e că argumente pentru a deveni raw-vegan sunt aproape nule, în schimb un veganism bine gândit poate face parte din tiparele de alimentaţie sănătoase. Subliniez „bine gândit” pentru că acolo e secretul. Cu siguranţă nu tipar alimentar care te omoară la 39 de ani n-a fost bine gândit.

Menţionez în final că rog pe cei ce comentează să o facă cel mult în tonul neutru în care am scris eu articolul, aici nu e loc de lupte între nimeni şi nimeni, am încercat să expun echilibrat aspectele medicale şi nutriţionale ale acestui caz, aşa cum le văd eu. Şi să sper că lecţiile care pot fi învăţate din aceste cazuri tragice măcar aprind beculeţul: „dacă tot e să fac ceva cu nutriţia mea, cel mai bine întâi mă asigur cu un specialist că nu-mi fac rău”. Acesta aş vrea să fie mesajul meu principal de luat acasă.