Sindromul Stockholm sau de ce victimele rămân în relaţie cu agresorii. Psihologul explică

Violență domestică - abuz femei - femeie agresata - batuta - violentă FOTO Shutterstock

Sindromul Stockholm a devenit un concept folosit în multe filme, ba chiar și în basme. Ideea de sindrom Stockholm este definită prin atracția față de agresor, materializată, de cele mai multe ori, prin sentimentul de aparentă iubire. Denumirea acestui fenomen este inspirată de un caz real, petrecut chiar în Stockholm.

Cazul care a dat numele acestei revalorificări a agresorului s-a petrecut în 1973 și urmarea a fost considerată un pas înainte în evoluția psihologiei. În 1973, în Stockholm, a avut loc un jaf, într-o bancă, iar patru angajați au fost luați ostatici, de unde și numele de sindrom Stockholm (Strentz, 1980).

La început, strategia de manipulare a agresorilor de către victime a fost aceea de a le da agresorilor impresia că au mai mare încredere că ei nu îi vor răni decât în poliție. Destul de rapid, văzând că strategia dă roade, aceasta s-a transformat în convingere, iar victimele captive au început să blameze organele statului și să-și exprime sentimentele pozitive pe care le dezvoltaseră față de agresori.

Cele patru etape ale Sindromului Stockholm

Michele A. Finneran publică în 2020 un articol în care evidențiază cele paatru etape ale acestui sindrom. Acestea sunt: minimizarea abuzului, suprimarea furiei, comportamentul dependent față de agresor și manifestarea furiei în momentul despărțirii de agresor. Aceste patru etape se desfășiară destul de rapid, iar sindromul Stockholm devine un mecanism de apărare, care îi permite victimei să supraviețuiască terorii agresorului.

Cele patru etape sunt și mai vizibile în cazul abuzului domestic, atunci când victima se vede obligată de împrejurări să rămână în relație cu agresorul. Din acest motiv, Sindromul Stockholm a primit o a doua denumire, respectiv Battered Woman Syndrome/ Sindromul Femeii Agresate (Walker, 2016).

De ce victimele rămân în relație cu agresorii

Rămânerea victimelor în relație cu agresorii poate părea imposibilă, din exterior. În ciuda acestui lucru, fenomenul acesta este foarte des întâlnit, iar psihologii pot găsi diverse explicații pentru el. Din perspectiva curentului experiențialist, este vorba de loialitățile care s-au format de-a lungul timpului. Loialitatea față de un membru al familiei de proveniență poate împiedica o femeie să-și părăsească partenerul, indiferent de abuzurile comise de acesta.

Pentru că, de cele mai multe ori, părintele de sex opus reprezintă un punct de reper în viața individului, oamenii vor fi tentați să aleagă un partener asemănător cu mama sau tatăl și să urmeze traseul părintelui de același sex. De asemenea, moștenirea transgenerațională joacă un rol definitoriu în relațiile abuzive, dar și în alegerile făcute de-a lungul existenbței pe Pământ.