Aşa poţi scăpa de pofta de dulce! Sfaturile dr. Adrian Copcea
Mulţi dintre noi suntem tentaţi de dulce, însă este bine să încercăm să renunţăm la acest obicei, lucru care ajută nu numai silueta, ci şi sănătatea.
Medicul Adrian Copcea, medic primar diabet, nutriţie, boli metabolice, vorbeşte despre cauzele precum şi despre soluţiile pentru atenuarea poftei de dulce.
Cine este mai expus
„Pofta de dulce e foarte frecventă la persoane stresate şi care au un stil de viaţă dezordonat. Ce spune practica mea e că atunci când reuşim să facem ordine în dietă, în primul rând în orarul meselor, pofta de dulce se estompează. Când spun ordine în orar, ea cuprinde în linii mari ore cât mai fixe şi o logică, dacă se poate, cât mai clară a meselor. Metoda mea de lucru de-a lungul foarte multor ani cât am făcut nutriţie de cabinet a fost de a identifica un tipar de orar cât mai pe placul pacientului dar şi care să urmeze câteva elemente ale logicii mele. Mereu s-a întâmplat ca atunci când pacientul „s-a ţinut”, cum se zice, pofta de dulce si în general apetitul să se amelioreze. Multe feluri de dereglari de apetit avem în obezitate – de la absenţa totală a foamei la momente de lipsă de foame de-a lungul unor intervale mari urmate de „aş putea rupe frigiderul”. Toate sunt manifestări ale unor hormoni despre care am scris mult, în principal insulina şi grelina. Ambii sunt „educabili” prin felul cum sunt concepute mesele.
Un al doilea element e gestionarea stresului şi a somnului. Ambele, de asemenea, influenţează hormonii implicaţi în diferite dereglări ale metabolismului energetic, cuprinzând aici şi declanşatorii alimentaţiei care sunt, atunci când mesele nu sunt programate, foamea, pofta sau emoţiile. Toate au diferite conotaţii, ideal e ca alimentaţia să fie declanşată de foame iar foamea să apară periodic. Cum apare foamea, din nou, e destul de individual, dar o apariţie ritmică e bună. Mai nou este la modă postul intermitent pe ore (e una din variante, cea mai studiată e cea pe zile, dar cea care pare să fie cea mai „cu priză la public” e cea cu ore – de exemplu mâncatul într-un interval de 8-10 ore cu repaus alimentar în celelalte 14-16) . Şi această variantă, asta o pot spune doar empiric, ajunge să reeduce (să „dreseze” spun eu la cabinet pe un ton mai glumeţ) hormonii implicaţi în apetit şi în metabolismul energetic. Şi e bună cât timp duce la rezultate bune.
Un alt mod de a atenua pofta de dulce e cea de a ataca la nivelul carbohidraţilor rafinaţi şi la zahăr, mai ales dacă sunt în momente proaste. Spărgând un pic din cercul vicios dulciuri-insulină se poate ajunge la niveluri mai moderate de foame şi de „pofte”. Pofta de dulce/carbohidraţi mai e numită în terminologia oficială „craving”, de fapt e mai mult decât poftă, e un impuls puternic de a-i consuma, altfel creierul anticipează un mare disconfort.
Concluzionând această postare foarte simplă dar, cred, foarte importantă, eu consider că cel mai uşor se estompează pofta de dulce prin disciplină: mai puţine dulciuri, mai multă ordine în mese. Abia apoi vin „trucurile”, cromul şi alte soluţii care, de fapt, nu funcţionează deloc pe fond de dezordine. Să nu uit: activitatea fizică, de asemenea, contribuie extrem de mult la temperarea acestor pofte, nu activitatea intensă, ce poate avea efecte contrare, ci activitatea moderată dar susţinută, în general combinaţia de activitate cardio (mersul pe jos / alergarea uşoară) cu activităţile musculare (de orice fel – să zicem inclusiv abdomenele, urcatul şi coborâtul de scări sau pante, yoga, pilates, dansuri...cam toate care implică activări repetitive ale grupelor musculare)”, explică dr. Adrian Copcea.
