Cunsumăm mult zahăr, dar nici înlocuitorii nu sunt de preferat. Medicul explică motivul
Zahărul este nelipsit din regimul nostru de viață. Îl punem în ceai sau cafea, în dulciuri și alte preparate, uitând că ne poate împrieteni cu boala. Cu toate astea, nici înlocuitorii nu sunt de preferat. Iată care este motivul!
“Sunt sute de milioane de diabetici în lume, oameni la care pancreasul nu a mai rezistat valurilor de zaharuri, a obosit și și-a epuizat resursele. Aceștia au nevoie de antidiabetice orale sau chiar insulină pentru a menține glicemia (glucoza din ser) la valori acceptabile, valori care însă dau peste cap sănătatea vaselor de sânge, alterează conducerea nervoasă, distrug ochii, rinichii, creierul, inima.
E trist, mai ales că majoritatea cazurilor de diabet de tip II poate fi prevenită printr-o dietă optimă. Războiul cu zahărul este de mult timp promovat de către specialiști și organizațiile profesionale de sănătate, iar oamenii își pun o întrebare: ce pot consuma atunci, cu ce anume pot înlocui zahărul când vreau să îndulcesc un preparat? Ajungem la o industrie dedicată, anume la cea de înlocuitori de zahăr”, spune medicul Vasi Rădulescu
Dulciurile cu îndulcitori artificiali și sucurile fără zahăr ne fac cu ochiul în magazine. Dar cât sunt de bune pentru organismul nostru?
‘Înlocuitorii pot fi, desigur, naturali sau artificiali. Ei stimulează receptorii linguali pentru gustul dulce, dar nu conțin multe calorii, nu îngrașă și de regulă nu sunt absorbiți intestinal în cantitate mare. Cel mai popular înlocuitor artificial este sucraloza (prescurtat E955), urmat de aspartam (E951), zaharină (E954), neotam (E961), acesulfam potasiu (E950), ciclamat de sodiu (E952). Cei mai populari înlocuitori derivați din plante sunt sorbitolul, xilitolul, maltitolul, eritrolul, lactitolul, steviolul.
La nivelul dinților, este cunoscut faptul că alimentele bogate în carbohidrați și zaharuri sunt procesate de către bacterii, rezultând acizi cu potențial coroziv (așa apar cariile). Înlocuitorii de zahăr nu reprezintă substrat nutritiv pentru bacterii, așadar nu conduc la produși care pot leza smalțul dentar.
Sucraloza se absoarbe în cantitate mică (15% este absorbită în organism). Fiind insolubilă în mediu lipidic, nu se depune în țesutul adipos. Sucraloza nu conduce la carii dentare.
Aspartamul este un îndulcitor artificial destul de controversat. Studiile pe oameni sunt limitate, dar pe anumite modele de animale s-a observat că la escaladarea dozei recomandate (care este 40 mg/kg corp/zi) pot apărea efecte oxidative și inflamatoare la nivel celular. Potențialul carcinogen este încă amplu discutat și studiat, fără date clare. Institutul Național al Cancerului din SUA nu a trecut niciun risc cancerigen în dreptul aspartamului.
Zaharina este un îndulcitor artificial popular, foarte folosit în cazul diabeticilor. În anii ’70, Institutul Național al Cancerului din SUA a tras un semnal de alarmă, după ce un studiu pe șoareci a arătat o incidență crescută a cancerului de vezică urinară la animalele care au primit zaharină. Studiul nu a găsit asemenea asocieri la oameni, iar zaharina a fost trecută în gama compușilor fără potențial carcinogen.
Neotamul și Ace-K (acesulfam potasiu). Sunt îndulcitori artificali noncalorici aprobați atât de FDA, cât și de către EFSA (European Food Safety Authority). Nu există vreun semnal de alarmă privind potențialul carcinogen.
Ciclamatul de sodiu a fost interzis în SUA în 1969, când se credea că acest îndulcitor crește riscul de cancer de vezică urinară. După studii noi, nu s-a putut dovedi asocierea. FDA nu a mai permis utilizarea ciclamatului nu din considerente carcinogene, ci mai degrabă birocratice. În UE, această substanță este permis”, adaugă medicul.
Sorbitolul, xilitolul, maltitolul, lactitolul sunt polioli ce conțin mai puține calorii decât zahărul (zahărul obișnuit este sucroză, un dizaharid format din glucoză și fructoză), sunt transformați mai greu în glucoză și nu cresc brusc nivelurile serice ale glucozei. Pot fi greu tolerați, întrucât unele substanțe au efect laxativ.
Eritrolul este un înlocuitor practic noncaloric, absorbit foarte bine în intestinul subțire, excretat prin urină, ce nu crește glicemia și nu provoacă meteorism (balonare) sau diaree. Nu are efecte negative asupra dinților.
Steviolul este un glicozid extras dintr-o plantă numită Stevia rebaudiana. Este un îndulcitor noncaloric aprobat în Europa într-o doză de 4mg/kg corp/zi, doză la care nu au fost raportate reacții adverse.
Mierea de albine conține preponderent glucoză și fructoză, fiind foarte asemănătoare sucrozei, astfel că nu poate fi considerată un înlocuitor propriu-zis. Din punct de vedere al caloriilor și riscurilor asociate, nu prezintă deosebiri majore față de zahărul obișnuit”.
Acest lucru demonstrează că înlocuitorii de zahăr nu reprezintă alternative perfecte.
“Avem o explozie de obezitate infantilă, cu copii care pornesc de la vârste fragede cu riscuri mari de a dezvolta diabet, boli de inimă, boli neurologice. S-a luat în discuție trecerea copiilor pe preparate care au îndulcitori artificiali, dar modificările în corp pun serioase probleme, mai ales pe partea comportamentală. Îndulcitorii pot menține un apetit crescut de dulce, pot induce mâncat în exces, pot tulbura mecanismul de control fin al glucozei din sânge. Se pare că nu reprezintă o soluție optimă, iar cheia trebuie să fie moderația și consumul cât mai mic al alimentelor foarte bogate în zahăr, respectiv înlocuitori naturali sau artificiali.
O altă problemă este răspunsul programat al organismului care știe că primește alimente dulci și declanșează anumite reacții, indiferent dacă dulcele este zahăr sau înlocuitor. S-a luat în calcul riscul cardiovascular, de obezitate, de diabet zaharat pe acest fond. Există studii multiple care arată că un consum frecvent al preparatelor ce conțin îndulcitori tinde să interfereze cu răspunsurile clasice ale organismului la zahăr, modulând modificări ce pot conduce la aceleași efecte negative.
Concluzionând, putem spune că înlocuitorii de zahăr nu reprezintă o alternativă sănătoasă a zahărului, ei fiind de asemenea corelați cu un risc elevat de boli cardiovasculare, sindrom metabolic, diabet zaharat, boli cerebrale. Aceste substanțe pot fi luate în calcul la diabetici (a se vedea zaharina), la cei care vor să slăbească, dar și aici rezultatele pot fi dezamăgitoare sau chiar inverse prin tendința de a compensa caloriile prin alte alimente), dar în niciun caz nu se va face abuz de ele și nu se va crede că sunt perfecte. Nu sunt. Reprezintă poate un rău mai mic.
Dacă vrem să înlocuim zahărul, putem apela la îndulcitori din clasa poliolilor, la stevia, la înlocuitori artificiali de tipul zaharinei, aceștia prezentând avantaje certe (calorii mai puține sau deloc, stress mai mic pe celulele pancreatice, fără efecte negative pe smalțul dentar), dar vom ține minte că dezavantajele și riscurile a la long nu pot fi neglijate. Nu putem merge pe ideea că mult zahăr poate fi înlocuit cu mulți îndulcitori artificiali sau înlocuitori naturali, pentru că vom ajunge în situații probabil similare. Aceste substanțe trebuie consumate rarisim”, susține medicul Vasi Rădulescu.
