Sindromul Gilbert, denumit şi Sindromul Gilbert-Meulengracht este cea mai frecventă cauză de hiperbilirubinemie, care este ereditară şi este descoperită la 5-10% din populaţie. Una din caracteristicile generale este icterul, care apare din cauza nivelului ridicat de bilirubină neconjugată în sânge.

Sindromul Gilbert  – cauze şi factori

În această boală, activitatea enzimei glucuronil este constant scăzută la 30% din pacienţi. Deficienţa se atribuie mutaţiei apărute la gena UGT-1TA. Fiecare persoană afectată de sindrom are două copii ale genei anormale responsabile. Pentru că cei mai mulţi oameni au o copie a genei, moştenirea a două copii anormale (una de la mama, alta de la tata) nu este neobişnuită. Totuşi, persoanele cu doar o singură copie au nivele uşor mai mari de birilubină neconjugată dar nu au sindrom Gilbert. Din motive nu foarte cunoscute, nu toţi oamenii cu două copii ale genelor anormale dezvoltă sindrom Gilbert.

Sindromul Gilbert  - diagnostic

Sindromul se diagnostichează, în general, prin anamneză şi examen fizic şi se confirmă prin teste de sânge. Investigaţiile repetate nu sun justificate pentru stabilirea diagnosticului. Acest sindrom este o condiţie benignă, moştenită şi se caracterizează prin icter intermitent fără absenţa hemolizei sau a unei boli hepatice.

Sindromul apare mai frecvent la băieţi, decât la fete şi este considerat o eroare de metabolism. Apariţia mai deasă la băieţi se explică prin producerea mai mare a bilirubinei la masculi şi se diagnostichează, în general, la pubertate.

Ca semne şi simptome ale acestui sindrom sunt icterul, funcţia de detoxifiere hepatică şi efectele cardiovasculare. Pentru diagnosticare se folosesc testul la fenobarbital, testul cu crom radioactiv şi testul de metabolizare a medicamentelor.

Sindromul Gilbert  – ce să faci să ajuţi ficatul în această boală

Persoanele care suferă de acest sindrom nu necesită tratament medicamentos, aşa că pacientul trebuie să evite medicamentele care interacţionează cu bilirubina, precum ampicilina, salicilaţii, furosemidul, agenţii sulfa şi ceftriaxona. În unele cazuri, nivelul bilirubinei poate creşte rapid, de exemplu în febră sau infecţii.

Bolnavii de sindrom Gilbert sunt mult mai vulnerabile la reacţiile toxice de la chimicale sau medicamente, ambele regăsite în produsele animale. Aşadar, să evite pe cât posibil mediile toxice şi mâncărurile nesănătoase, fluoridul din apele de gură şi pastele de dinţi.

Schimbările alimentaţiei pot elimina hiperbilirubina, aşadar persoanele cu acest sindrom ar trebui să evite zaharurile simple, alcoolul, alimentele înalt procesate, proteinele animale, care determină acumularea de toxine în ficat. De asemenea, nu ar trebui să folosească doze mari de niacină, ulei de peşte, vitamina A sau D.

Persoanele care suferă de sindrom Gilbert nu ar trebui să lucreze în domeniul prelucrării berii, vinului, mezelurilor, brânzeturilor sau ţigărilor, deoarece aceste alimente implică fermentare fungică, proces ce creşte expunerea la micotoxine cu toxicitate hepatică.

Ca plante terapeutice ce pot fi folosite în acest sindrom, se numără: cireşele negre, spanacul, morcovii, ridichea neagră, castraveţii, papaya. Silimarina poate ajuta, ea este benefică în mai toate afecţiunile hepatice. apoi, coenzima Q10, vitaminele din complexul B, plantele bazate pe enzime digestive proteolitice, acidul alfa lipoic, cisteina şi metionina, lactobacilus acidophilus.