Paralizia nervului facial: ce probleme poate semnala
Paralizia nervului facial se manifestă prin dificultatea sau imposibilitatea mișcării voluntare a mușchilor de la nivelul unei părți a fetei.
Poate fi de două tipuri, centrală și periferică, asta în funcție de localizarea nervului afectat.
“În paralizia periferică sunt afectați practic toți mușchii feţei de pe o parte, şi includem aici mușchii frunții și cei care permit închiderea ochiului. În afectarea “centrală”, paralizia se manifestă doar la “etajul inferior” al feţei, adică de la obraz în jos, închiderea ochiului fiind păstrată”, spune medicul neurolog Mihai Ionescu.
Cauzele care pot produce pareza facială sunt multiple.
“Pareza facială centrală poate fi un semn de accident vascular cerebral atunci când apare brusc sau poate semnala multiple alte probleme la nivelul emisferelor cerebrale, tumori, malformații vasculare care au sângerat, infecții, cum ar fi encefalita sau abcesul cerebral etc.
Dacă apare izolat, adică fără alte semne neurologice sau generale însoțitoare, la pacienții fără factori de risc vascular, este o pareză facială periferică denumită « a frigore » sau idiopatică, în literatura anglo-saxonă acest sindrom mai este numit și Pareza Bell”, adaugă specialistul.
Există și tipuri “periculoase” de pareză. Localizate la nivelul trunchiului cerebral, acestea nu apar izolat, ci se însoțesc de alte simptome neurologice.
De multe ori, pacienții cu pareză facială idiopatică descriu o senzație de greutate sau amorțeală la nivelul feţei, cu aproximativ o zi înaintea debutului problemei de mișcare. Câteodată, mai apar şi modificări de gust.
În restul cazurilor simptomatologia poate diferi extrem de mult, în funcție de cauza care a produs afectarea: dificultate la mișcarea unui membru, amorțeală la nivelul membrelor, vedere dublă, dificultate la înghițire, febră, frisoane etc.
Cum se stabileşte diagnosticul
“Diagnosticul parezei faciale și diferențierea între varianta centrală și periferică este unul clinic. În final, se observă dacă ochiul se poate închide eficient sau nu.
După ce stabilim cu care tip de pareză facială ne confruntăm, căutăm să vedem dacă există semne adiționale neurologice sau sistemice și modul în care a debutat problema.
Pareză facială periferică idiopatică este în marea majoritate a cazurilor un diagnostic pur clinic. În rare ocazii se mai pot solicita investigații imagistice (de exemplu rezonanță magnetică cerebrală sau examen electromiografic), asta în vederea eliminării altor cauze.
În cazul parezei faciale centrale examinarea imagistică este aproape întotdeauna necesară. Se poate recomanda tomografia computerizată, rezonanța magnetică cerebrală, angiografia cerebrală etc., asta în funcție de cauza suspectată inițial”, mai spune Dr. Mihai Ionescu.
Tratamentul: cum se desfăşoară
În majoritatea cazurilor, tratamentul parezei faciale periferice idiopatice se bazează o perioadă scurtă pe corticosteroizi (antiinflamatoare steroidiene), dar poate fi însoţit şi de pastile antivirale, deoarece se consideră că acest tip de pareză facială ar fi provocat, de fapt, de o inflamație a nervului facial, secundară unei infecții virale. Pe lângă aceste măsuri se recomandă și aplicarea de lacrimi artificiale la nivelul ochiului părții afectate, asta pentru a preveni uscarea acestuia și leziuni corneene secundare.
Contează stresul în acest proces?
“Nu contează. Activitatea zilnică (chiar stresantă) nu poate produce pareză facială, altfel toți chirurgii și piloții ar avea pareză facială la finalul unei operații complicate sau la o aterizare mai grea.
Totuși, merită menționat că perioadele prelungite de nesomn în perioada de recuperare după o altă boală sau operație, sau un stres particular, pot determina un grad de scădere a capacității sistemului imunitar, iar asta predispune la infecții virale noi, care ar putea determina pareza facială”, susţine Dr. Mihai Ionescu.
Riscuri și complicații
Pareză facială periferică idiopatică este considerată o boală “benignă”, în sensul că nu este grevată de riscuri majore. “Totuși, se poate complica câteodată, adică după vindecarea nervului afectat este posibil ca filetele nervoase care inițial enervau o grupă musculară de la nivelul feţei să enerveze altă grupă musculară. Astfel, spre exemplu, atunci când pacientul clipește, să se miște și colțul gurii”.
În cât timp se poate produce recupararea
“În cazul parezei faciale periferice idiopatice recuperarea funcției începe în câteva săptămâni În aproximativ 3-6 luni, 70-80% dintre pacienți vor recupera complet sau cvasicomplet mișcarea feţei în partea afectată. Riscul de complicății motorii, precum sinchineziile, cresc cu cât afectarea inițială a mișcărilor feţei a fost mai severă”.
Cum poate fi ținută boala sub control
În cazul parezei ideopatice, pe lângă tratamentul inițial propus, se recomandă kinetoterapie și exerciții specifice pentru întărirea și recuperarea funcției.
