Cum trebuie acţionat în cazul unei crize de epilepsie

În multe situaţii, crizele convulsive pe care le au persoanele cu epilepsie îi sperie pe cei care asistă la ea, deoarece bolnavul poate leşina, păstrându-şi însă funcţiile vitale. Este bine de ştiut ce trebuie făcut în această situaţie, dar şi ce trebuie evitat.

Există două tipuri de crize epileptice: cele parţiale (apar doar într-o regiune precisă a creierului) sau generalizate (afectează toate zonele cerebrale). Crizele epileptice pot avea drept consecinţă producerea unor lovituri corporale, în cazul în care victima îşi pierde cunoştinţa. Dacă pacientul nu îşi revine din criză, este nevoie de tratament de urgenţă, pentru prevenirea sechelelor neurologice. În cazuri grave şi, din fericire, rare, crizele epileptice pot fi fatale, în această situaţie decesul producându-se din cauza alterării ritmului cardiac şi a opririi respiraţiei. 

Într-o criză de epilepsie, persoana afectată trebuie aşezată pe o parte, pentru a nu se îneca. De asemenea, bolnavului trebuie să i se deschidă nasturii de la gât pentru a nu se sufoca. Între dinţi i se poate pune o batistă făcută sul, pentru ca victima să nu îşi înghită limba. Dacă nu îşi revine în 5 minute, este nevoie de chemarea ambulanţei, pentru ajutor de specialitate.

O criză convulsivă se poate manifesta şi ca o stare de rău, în cadrul căreia victima pierde controlul sfincterelor. Strângerea lobului urechii poate ajuta persoana afectată să depăşească această criză.

Este important de ştiut că o persoană cu criză epileptică nu trebuie stropită cu apă rece. De asemenea, nu se face respiraţie artificială şi nu i se va da victimei să bea sau să mănânce ceva până nu este pe deplin conştientă.

Citeşte şi: Cum recunoşti o criză falsă de epilepsie?

Ce este epilepsia

Epilepsia este o afecţiune a sistemului nervos caracterizată prin descărcări anormale de activitate electrică în creier, care duc la apariţia crizelor convulsive. Aceste influxuri nervoase anormale pot fi măsurate în cadrul unei electroencefalograme, o analiză care permite înregistrarea activităţii cerebrale. Nu în toate cazurile crizele epileptice se manifestă prin convulsii, ci doar prin tulburări olfactive şi auditive, fără pierderea cunoştinţei. Pentru a se pune diagnosticul de epilepsie, trebuie să existe mai mult de o astfel de criză.

În 60% din cazuri, medicii nu pot preciza cauza epilepsiei. Boala se poate transmite genetic sau poate fi o consecinţă a unui accident vascular cerebral ori a unui traumatism cerebral.