Cum recunoşti o criză falsă de epilepsie?

Epilepsia este o boală neurologică cronică ce poate afecta oameni de toate vârstele. Peste 50 de milioane de persoane au diagnosticul de epilepsie, ceea ce o face una dintre cele mai comune boli neurologice la nivel mondial. În multe părţi ale lumii, cei cu epilepsie şi familiile lor suferă din cauza stigmei şi a discriminării.

Puţinele lucruri pe care majoritatea le ştie despre epilepsie este că se manifestă prin crize recurente – mişcări involuntare ale corpului care sunt uneori însoţite de lipsa conştienţei. Aceste crize apar în urma unui „scurt circuit” în creier. Efectele pot fi uşoare – o lipsă scurtă a atenţiei, sau severe – convulsii prelungite. Şi frecvenţa poate varia – de la mai puţin de una pe an până la câteva pe zi.

Uneori oamenii experimentează crize care seamănă cu cele epileptice, dar nu sunt. Acestea poartă numele de crize psihogene şi sunt cauzate de factori psihologici. Uneori apar în urma unui eveniment traumatic, alteori nu au o cauză clară. Singura investigaţie pe care vă puteţi baza pentru a face diferenţa între cele două este EEG (electroencefalograma). Dacă în cazul epilepsiei crizele pot fi ţinute sub control cu tratament adecvat sau intervenţii chirurgicale, în cazul crizelor psihogene tratamentul constă, pentru moment, doar în terapie cognitiv-comportamentală. Este nevoie de mai multe studii pentru a descoperi şi alte posibile modalităţi de a le trata.

„Manifestările de tip psihogen rareori îndeplinesc criteriile unei crize epileptice. Rareori există incontinenţă sau muşcarea limbii, elemente tipice unei crize de epilepsie. Ele apar într-un context emoţional, de obicei când există o persoană de suport în preajmă, având menirea, din punct de vedere psihologic dar fără intenţie, de a atrage atenţia. Practic, o criză psihogenă este o manifestare a subconştientului. Pacienţii sunt destul de expliciţi atunci când descriu aceste crize pentru că nu apare o pierdere a conştienţei. Revenirea după criză are şi ea loc mult mai rapid decât în cazul unei crize epileptice”, Dr. Cătălina Hogea, medic psihiatru Neuroaxis. 

Crizele psihogene reprezintă un subiect sensibil atât pentru pacienţi cât şi pentru medici pentru că uneori pot apărea concomitent.

„Avem pacienţi care pot avea ambele tipuri de crize. Există pacienţi care ţin sub control crizele epileptice prin tratament sau operaţie dar care continuă să aibă nişte evenimente care seamănă în mare parte cu crizele epileptice iniţiale. Aceste manifestări încep cu aceeaşi emoţie dar ulterior sunt suficient de diferite încât să trădeze faptul că nu mai sunt crizele uzuale ale pacientului, ci nişte evenimente psihogene. Ce am observat noi este că evenimentele psihogene au o durată mai lungă decât crizele de epilepsie. Pacientul spune, de exemplu, că are o stare puternică de anxietate care durează până la o oră sau că se întâmplă să cadă şi să se zbată 30 de minute. Este foarte puţin probabil ca aceasta să fie o criză epileptică. Plus că manifestările epileptice tind să urmeze un tipar – să înceapă la fel şi să urmeze acelaşi tipic de la o criză la cealaltă. Spre deosebire de crizele psihogene, care sunt diferite”, Dr. Irina Oane, medic neurolog specializat în epileptologie.