Ce soluţii de tratament există pentru incontinenţa urinară
Problemă destul de stânjenitoare, incontinenţa urinară reprezintă pierderea controlului vezicii urinare. Există mai multe opţiuni de tratament pentru această afecţiune care poate perturba calitatea vieţii.
Incontinenţa urinară apare adesea pe măsura înaintării în vârstă, fără să fie însă o consecinţă a îmbătrânirii. Acest lucru are legătură cu faptul că muşchii care controlează vezica şi uretra se slăbesc. Totodată, contracţiile involuntare ale vezicii devin mai frecvente pe măsura îmbătrânirii.
De ce apare
Femeile au o probabilitate mai mare de a se confrunta cu incontinenţă urinară, pe fondul sarcinii (modificările hormonale şi greutatea fătului pot cauza incontinenţă urinară de stres), a menopauzei (când scade nivelul de estrogen, hormon implicat în buna funcţionare a vezicii şi a uretrei) şi a intervenţiilor chirurgicale la nivelul sistemului reproducător (scoaterea uterului).
La bărbaţi, printre cauzele incontinţei urinare se numără: prostata mărită (în special la bărbaţii în vârstă) şi cancerul de prostată.
Tumorile locale şi afecţiunile neurologice (scleroza multiplă, boala Parkinson, accidentul vascular cerebral) sunt alte cauze ale incontinenţei urinare. Factori de risc sunt şi: kilogramele în plus, fumatul şi istoricul familial.
De câte tipuri este
Simptomele incontinenţei urinare depind de tipurile bolii. „Sintetic, se poate clasifica în incontinenţă urinară de efort - când pacienta pierde urină la eforturi de intensităţi variabile (tuse, strănut, ridicarea unor greutăţi etc.) sau incontinenţa urinară prin impetuozitate („urgency“, cum spun specialiştii în engleză), când pacienta are nevoia imperioasă de a merge la toaletă, întâmplându-se frecvent să nu se poată abţine. Deosebirea celor 2 tipuri de incontinenţă este esenţială deoarece tratamentele sunt diferite“, afirmă dr. Andrei Constantin Rădulescu, medic specialist urolog.
Când trebuie să mergi la medic
Incontinenţa urinară poate afecta semnificativ calitatea vieţii, relaţiile sociale şi personale. Netratată, poate duce şi la apariţia problemelor dermatologice (pielea umedă este expusă infecţiilor sau ulceraţiilor) şi a infecţiilor urinare. De aceea, este bine să mergi la medic, mai ales că există numeroase opţiuni de tratament pentru această problemă.
În ce constă tratamentul
„Incontinenţa urinară de efort presupune scăderea în greutate, exerciţii de întărire a planşeului pelvin (Kegel), tratament cu ovule cu estrogeni la pacientele aflate la menopauză, iar în cazurile în care pacientele nu răspund la tratamentele conservatoare se poate apela la soluţiile chirurgicale - bandelete suburetrale, corectarea defectelor genitale rezultatele în urma traumelor obstetricale etc., afirmă dr. Andrei Constantin Rădulescu. În incontinenţa urinară prin imperiozitate se recomandă: măsuri igieno-dietetice (scăderea aportului hidric cu 2 ore înainte de culcare), discutarea tratamentului diuretic cu medicul cardiolog/internist, evitarea excitantelor (cafea, energizante, ciocolată, iuţeli), a constipaţiei, frigului, umezelii. Pot fi utile şi antrenarea vezicii urinare („bladder training“) prin întârzierea urinării, când pacienta se află într-un mediu confortabil, şi scăderea în greutate. Dacă nu apar rezultate la manevrele conservatoare, acest tip de incontinenţă se tratează farmacologic. „Principalele medicamente sunt incluse în categoria antimuscarinicelor (solifenacin, trospiu, tolterodina etc.), beta 3 agonistelor (mirabegron) sau a injecţiilor intravezicale cu toxină botulinică. Susţin cu tărie ca tratamentele medicamentoase să nu se înceapă fără un consult medical, acesta fiind necesar atât pentru un diagnostic corect, cât şi pentru evaluarea opţiunilor terapeutic“, afirmă dr. Andrei Constantin Rădulescu.
Încearcă exerciţiile pentru muşchii pelvieni
Medicul îţi poate indica să practici anumite exerciţii, numite Kegel, pentru a întări muşchii implicaţi în controlul urinării, antrenament care este eficient în special în incontinenţa urinară de stres. Pentru a face aceste exerciţii, imaginează-ţi că încerci să opreşti fluxul urinar. Apoi, contractă 5 secunde muşchii pe care îi foloseşti pentru a opri urinarea, apoi relaxează-i 5 secunde. Exersează zilnic astfel încât să ajungi la contracţii de 10 secunde. Încearcă să faci 3 seturi a câte 10 repetiţii zilnic.
