Măcrişul, adjuvant în bolile ficatului

Originar din Europa, cunoscut şi sub denumirea de lugeru-broaştii sau voinicica, măcrişul este o plantă perenă cu un puternic gust acrişor, plină de vitamine, în special A şi C, fier, magneziu, fosfor, acid folic şi zinc. Toamna este momentul potrivit pentru a recolta rădăcinile de măcriş care pot fi folosite în multe remedii.

Regenerant hepatic

Una dintre principalele proprietăţi ale măcrişului este aceea de a trata afecţiunile ficatului, fiind folosit ca remediu în special pentru regenerarea hepatică sau în cazul ficatului gras.

În medicina populară este pomenită ca remediu pulberea din rădăcină de măcriş, care se obţine prin măcinarea rădăcinilor uscate la râşniţa electrică. Jumătate de linguriţă din pulberea obţinută se ţine sub limbă 10-15 minute, de 4 ori pe zi, pe stomacul gol, după care se înghite cu apă. Cura de detoxificare durează câteva luni, până la refacerea ficatului. Aceasta revigorează întreg organismul şi este util în hepatitele virale B şi C şi în intoxicaţii.

Tratează problemele digestive

Consumat crud sau sub formă de infuzie, măcrişul conţine multe fibre şi are acţiune depurativă, laxativă şi antiscorbutică, reglând activitatea tractului gastro intestinal.

Planta este de folos în cazul în care te confrunţi cu afecţiuni digestive precum constipaţia, diareea sau balonarea. Infuzia se prepară dintr-o linguriţă de frunze uscate peste care se toarnă o ceaşcă de apă clocotită. După 15 minute se strecoară şi se bea, fiind un remediu de folos şi pentru tratarea avitaminozei şi pentru combaterea anemiei.

Menţine presiunea arterială

Planta conţine potasiu, esenţial pentru menţinerea sănătăţii, deoarece este vasodilatator, în timp ce luteina şi zeaxantina previn apariţia bolilor cardiace şi ajută la stabilizarea tensiunii arteriale.

Bogat în clorofilă, măcrişul favorizează oxigenarea vaselor de sânge şi micşorează nivelul colesterolului rău, prevenind îngroşarea arterelor. Prin urmare întreg sistemul cardiovascular este îmbunătăţit.

Curăţă rinichii

Datorită proprietăţilor sale diuretice, măcrişul stimulează diureza. Mărirea frecvenţei urinării determină eliminarea toxinelor şi a sărurilor din rinichi, ajutându-i să se cureţe.

Se recomandă să se consume frunzele uscate, adăugate în salate sau în preparatele culinare, precum sosurile, omletele, ciorbele, însă cu menţiunea de a nu se fierbe în vase din cupru.

Elimină petele de pe piele

În cazul petelor apărute pe piele în urma unor dezechilibre interne, se poate prepara un decoct din rădăcină de măcriş, care se administrează de 2-3 ori pe zi, în cură de o lună. Se lasă la îmuiat 2 linguriţe de rădăcină de măcriş mărunţită în jumătate de cană de apă, de dimineaţa până seara, apoi se filtrează.

Maceratul se lasă deoparte, iar planta rămasă se pune la fiert în jumătate de cană de apă, 1-2 minute. După ce s-a răcit, cele 2 extracte se combină.

De reţinut!

Măcrişul conţine o doză ridicată de oxalaţi, încât va preveni absorbţia calciului şi consumat în cantităţi mari va cauza probleme celor care suferă de reumatism, artrită, gută, pietre la rinichi sau hiperaciditate.

Sfatul specialistului

Dr. ing. Iuliana Barbu, fitoterapeut, Bacău

Măcrişul este o plantă minunată pentru sănătate, cultivată în Moldova pentru acrirea borşurilor. Frunzele de măcriş sunt bogate în constituenţi ca: fosfaţi, clorofilă, vitamine (C), acid oxalic, acid crizofaic (acţiune laxativă), acid tartric, acid ascorbic. În 100 g de frunze proaspete se găsesc 61 mg de vitamina C, 87 mg fosfor, 258 mg potasiu.

Dintre mineralele pe care le conţine, cele mai importante sunt: calciu, potasiu, fier şi magneziu. Datorită acestor compuşi, măcrişul se utilizeaza în tratarea bolilor ficatului, regenerând celulele distruse în cazul cirozei şi ascitei. În hepatita virală se ţin cure de detoxifiere cu ceaiuri de rostopască, păpădie, fiind indicat şi consumul de salată de măcriş, 2-3 boluri pe zi.