Pro sau contra sunătoarei?

Eficienţă demonstrată

Tratamentul cu sunătoare este folosit pentru diverse afecţiuni: ulcer gastric şi duodenal, diaree, colici renale, afecţiuni urinare, tulburări menstruale, hemoroizi, varice şi probleme musculare.

Studiile de până acum au demonstrat eficienţa tratamentului cu sunătoare în cazul depresiei uşoare şi moderate. În cazul depresiei grave, rezultatele nu sunt concludente, susţin specialiştii din cadrul Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii.

Asocieri periculoase

Sunătoarea interacţionează cu antidepresivele şi cu medicamentele împotriva durerilor. Aşa că este bine să nu faci un tratament cu sunătoare în timp ce iei aceste medicamente. Mai mult, sunătoarea scade eficienţa unor tratamente folosite împotriva virusului HIV, a inhibitorilor imunitari, a medicamentelor de reducere a colesterolului.

De asemenea, dacă iei anticoagulante, contraceptive, medicamente pentru boli cardiace ori împotriva astmului sau faci chimioterapie nu este recomandat să faci un tratament pe bază de sunătoare.

Cine ar trebui să o evite?

Efectele secundare sunt rare şi puţin severe. Pot fi întâlnite tulburări digestive, alergii cutanate, oboseală, nervozitate, dureri de cap şi uscarea gurii.

Totuşi, deoarece efectele adverse ale tratamentului cu sunătoare nu sunt în totalitate cunoscute, femeile însărcinate, cele care alăptează şi copiii vor evita acest tratament.

Această recomandare este valabilă şi pentru persoanele care suferă de tulburări bipolare, şi pentru bolnavii de Alzheimer sau de schizofrenie, la care s-a remarcat înrăutăţirea stării după administrarea de sunătoare.

Persoanele palide sau sensibile la soare trebuie să nu depăşească dozele maxime de sunătoare şi să se protejeze de razele UV. Cura este interzisă celor care fac tratamente cu raze ultraviolete (pentru psoriazis, de exemplu).

Dacă vrei să treci de la antidepresive de sinteză la sunătoare, trebuie să faci o pauză între cele două tratamente, pentru că medicamentele de sinteză sunt eliminate mai greu din organism.

Întreruperea tratamentului cu sunătoare se face treptat. Dozele se diminuează pe parcursul a una-două săptămâni, pentru a evita un posibil sevraj.

Preparate din sunătoare

Uleiul de sunătoare se foloseşte împotriva alergiilor, iritaţiilor, eczemelor, durerilor de cap, pietrelor la vezică şi pentru stimularea funcţiilor biliare.

Unguentul calmează şi uneori vindecă afecţiunile pielii. Combate mâncărimea şi usturimea produse de arsuri, alergii sau de alte afecţiuni dermatologice.

Infuzia este bună împotriva gastritei. Se bea neîndulcită. Se mai foloseşte sub formă de gargară în caz de gingivită, abcese dentare, afte şi răni la nivelul gurii. Cataplasmele tratează rănile şi nevralgiile.

Tinctura de sunătoare diminuează intensitatea acceselor de panică sau de mânie şi favorizează stabilitatea emoţională. Este recomandată în caz de depresie, anxietate şi nelinişte.

Pulberea de sunătoare se administrează în cazul tulburărilor emoţionale severe. Se iau trei-patru linguri de pulbere pe zi, cu un pahar de apă.

Cât durează tratamentul?

Este bine ca tratamentul cu sunătoare să nu depăşească două luni. După acest interval se face o pauză de două săptămâni, deoarece pot apărea nevralgii, sensibilitate la lumină şi dureri de cap.

Efectul fotosensibilizant se poate manifesta însă doar în urma unui consum foarte mare de sunătoare. La doze normale, acesta este inexistent. Doza maximă admisă este de 3.600 mg pe zi.

Doctor Click! vă sfătuieşte

Sunătoarea este intens folosită în fitoterapie, datorită valenţelor terapeutice şi efectelor binefăcătoare pe care le are asupra organismului.

Are o acţiune antivirală, antibacteriană, cicatrizantă, antiinflamatoare, antihemoragică, antidepresivă, calmantă, relaxantă, măreşte încrederea în sine, stimulează inteligenţa şi capacitatea de discernământ, reglează metabolismul şi tranzitul intestinal, este protector hepatic şi regulator al funcţiei hepatice.

De aceea, sunătoarea este folosită în tratamentul diferitelor afecţiuni, de la boli de piele până la afecţiuni psihoemoţionale sau cancer. Se poate administra sub formă de pulbere, infuzie, de macerat, tinctură sau ulei volatil.