Ce nu ştiai despre sindromul premenstrual
Sindromul premenstrual sau PMS (premenstrual syndrome) îşi face prezenţa de obicei cu şapte până la zece zile înainte de instalarea menstruaţiei şi se manifestă printr-o serie de modificări la nivel fizic şi/sau psihic. Intensitatea simptomelor diferă însă de la o femeie la alta, existând şi o formă mai gravă a acestei afecţiuni, ce necesită ajutor medical. Iată ce ar trebui să ştii despre PMS.
«Poate avea peste 150 de simptome»
ADEVĂRAT. Printre cele mai întâlnite simptome ale sindromului premenstrual sunt preferinţa pentru unele alimente sărate sau dulci, durere la nivelul sânilor, migrenele, tulburările de somn (insomnie sau somnolenţă), apariţia unor coşuri, stările de anxietate, depresie, astenie, constipaţia şi tulburările urinare. Aceste simptome dispar după primele zile de la debutul ciclului menstrual.
«Stresul cauzează sindrom premenstrual»
FALS. Stresul în sine nu este o cauză a PMS, însă este adevărat că îl poate agrava. De aceea, în măsura în care este posibil, evită stresul, mai ales în cele două săptămâni înainte de menstruaţie. Sindromul premenstrual este asociat cu transformările hormonale ce au loc în timpul fiecărei menstre.
«Dieta ameliorează simptomele PMS»
ADEVĂRAT. Colegiul Americanal Obstetricienilor şi Ginecologilor recomandă femeilor ca, mai ales în perioada premenstruală, să reducă din alimentaţie pe cât posibil sarea (determină retenţia de lichide), cafeaua (amplifică iritabilitatea), alcoolul (accentuează deprimarea). Se recomandă în schimb consumul de alimente care conţin calciu (produse lactate, ouă), magneziu (nucile, alunele, pâinea integrală), zinc (carne, peşte), vitamina B6 (banane, ficat, somon, ton), vitamina A (unt, lactate, morcovi) şi vitamina E (ulei vegetal).
«Toate femeile au sindrom premenstrual»
FALS. Sindromul premenstrual debutează în general la femeile cu vârsta cuprinsă între 20-30 de ani, fiind rar întâlnit la adolescente. Simptomele sindromului premenstrual sunt mai puţin prezente sau chiar lipsesc total în cazul anovulaţiei (lipsa ovulaţiei), iar după intrarea la menopauză, PMS dispare. Unele modificări hormonale, naşterea şi anticoncepţionalele orale favorizează acest sindrom.
«Există şi o formă severă a PMS? »
ADEVĂRAT. Sindromul disforic premenstrual este o formă gravă a acestei afecţiuni, manifestată mai ales prin anxietate, depresie, atacuri de panică, comportament agresiv. Aceste simptome pot afecta activitatea cotidiană, relaţiile cu rudele şi cu colegii de serviciu, de aceea este necesar ajutorul medical.
«PMS poate fi prevenit»
FALS. Acest sindrom nu poate fi prevenit efectiv, însă, pentru a ameliora unele simptome, se recomandă adoptarea unui stil de viaţă sănătos. Astfel, pe lângă dieta echilibrată, sunt benefice şi exerciţiile fizice. Ele stimulează eliberarea de endorfine, neurotransmiţători ce ajută la eliminarea stresului. Somnul regulat este esenţial; lipsa lui accentuează anxietatea şi depresia.
«Tratamentul medicamentos poate ajuta»
ADEVĂRAT. Medicul poate prescrie pilule contraceptive sau unele antidepresive, cum ar fi inhibitorii selectivi de recaptare a serotoninei, care menţin echilibrul serotoninei în creier. Serotonina este un neurotransmiţător care influenţează sănătatea psihică, somnul şi apetitul.
