Formă de cancer a sângelui, limfomul este o proliferare necontrolată a limfocitelor, celulele albe din sânge, cu rol în apărarea antiinfecţioasă. Mărirea ganglionilor şi oboseala accentuată sunt câteva dintre manifestările care însoţesc boala.

Limfomul este de multe tipuri, dar în mare se clasifică în: limfom non-Hodgkin şi limfom Hodgkin. În limfoame, limfocitele suferă diverse mutaţii care le fac rezistente la moartea celulară programată, ceea ce duce la multiplicarea lor necontrolată, în diverse locuri din organism, cum ar fi: în ganglioni, splină sau diverse alte organe. Aceste limfocite, transformate malign, circulă prin organism atât prin sistemul sangvin, cât şi prin cel limfatic, determinând afectarea altor organe. Pe lângă simptomele aferente, pacientul se va confrunta cu deteriorarea funcţiei organelor în care există determinări ale bolii. Mai mult, organismul îşi va pierde capacitatea de a lupta împotriva infecţiilor, întrucât celulele cu rol în imunitate sunt acum transformate malign.

De ce apare boala

Se înregistrează tot mai des cazuri de limfoame, iar în ultimul timp cazurile au debut, determinări şi evoluţie atipice. În apariţia bolii sunt incriminaţi mulţi factori, printre cei mai cunoscuţi fiind agenţii infecţioşi virali, cum ar fi virusul Ebstein Barr sau alte virusuri, precum virusurile hepatice B şi C, HTLV-ul, un virus pentru care ţara noastră este endemică, HIV-ul, apoi bacteriile, precum Helicobacter pylori, Chlamydia psitacii. Scăderea imunităţii organismului poate şi ea fi un factor cauzator al limfoproliferarilor maligne, precum bolile autoimune sau diabetul zaharat de tip 2, stresul, fumatul. Unele studii au indicat şi o asociere între diferite tipuri de reacţii alergice şi o incidenţă crescută a limfomului non-Hodgkin.

Un risc crescut a fost raportat la pacienţii cu alte tumori, care au efectuat chimio şi radioterapie, cum sunt pacienţii cu tumori mamare sau cancere de piele, cei cu istoric de limfom Hodgkin sau pacienţii care prezintă limfoame post transplant de celule stem.

Info: Vopseaua de păr a fost identificată ca fiind si ea o cauză de apariţie a limfoamelor.

Cum se manifestă

Cele mai frecvente simptome ale limfomului Hodgkin, care însoţesc în majoritatea cazurilor şi limfomul non-Hodgkin, sunt: creşterea în volum a ganglionilor limfatici de la nivelul diferitelor arii ganglionare, precum cea a gâtului, a axilei sau a celei din zona inghinală (deşi boala poate debuta mai rar şi cu afectarea organelor extralimfatice), oboseala persistentă, pierderea în greutate semnificativă, febră sau subfebrilitate, însoţită sau nu de frisoane, transpiraţie abundentă (poate avea caractere particulare, de exemplu, transpiraţie doar la nivelul extremităţii cefalice sau în special nocturnă), tuse uscată iritativă, dureri în piept sau alte simptome la nivelul aparatului respirator, lipsa poftei de mâncare, pruritul (mâncărime persistentă), caracteristica limfomului Hodgkin, apariţia sau accentuarea durerii la nivelul ganglionilor limfatici după consumul de alcool.

Bine de ştiut!

Hematologul recomandă bolnavilor diagnosticaţi cu limfom să încerce să ducă o viaţă cât se poate de normală, să se ferească de persoanele cu afecţiuni infecto-contagioase, de mediile suprapopulate. De asemenea, este bine să aibă un regim alimentar şi de viaţă echilibrat, fără consum de alcool şi fără excese.

Dr. Mihaela Andreescu,
medic primar hematologie, Spital Clinic Colentina, Clinica Smart

Opţiunile de tratament se aleg în funcţie de tipul şi de stadiul de evoluţie al limfomului, de vârsta pacientului şi de starea lui generală de sănătate. Tratamentul nu este întotdeauna necesar, dacă limfomul are o dezvoltare lentă şi nu prezintă simptome evidente; începerea tratamentului poate fi amânată în unele forme de limfom. Amânarea tratamentului nu înseamnă că pacientul este ignorat. Acesta este chemat pentru controale regulate, la fiecare câteva luni, pentru a-i monitoriza starea şi pentru a reevalua oportunitatea intervenţiilor terapeutice, dacă boala avansează. Mai ales în stadiile incipiente, tratamentul poate face mai mult rău decât bine! Când limfomul non-Hodgkin este agresiv sau are simptome îngrijorătoare, apelăm la tratamentul onco-hematologic clasic: imuno-chimioterapie (pentru distrugerea celulelor maligne) şi acolo unde este cazul asociem şi radioterapie. În unele forme de limfom cu o singură localizare poate fi indicată doar radioterapia. La ora actuală, există din ce în ce mai multe terapii ţintite în afecţiunile hematologice, terapii îndreptate către celula malignă pe care reuşesc să o distrugă.