«De ce sunt greu de mulţumit?»

Ştii vorba din popor „Nemulţumitului i se ia darul”? Acest lucru este valabil şi în relaţia cu cei dragi şi în relaţia cu colegii de la serviciu.

Gândeşte-te că nemulţumirea constantă îţi afectează negativ viaţa şi că, în timp, apropiaţii se vor sătura să facă eforturi pentru a-ţi fi pe plac. Consecinţele? Tensiuni, frustrări şi certuri. Deci, cum se ajunge aici şi ce poţi face să eviţi aceste situaţii?

,,Copilul meu nu este cel mai bun"

Părinţii doresc tot binele din lume copiilor. Dar în egală măsură vor ca aceştia să fie şi cei mai cuminţi, mai pricepuţi, mai politicoşi şi mai inteligenţi copii.

Desigur, acest lucru nu este întotdeauna posibil. Şi de aici o serie de probleme, precum cele când trebuie să-i semnezi carnetul de note şi observi vreun 7 sau vreun 8. Sau după o discuţie cu vreo vecină care îşi laudă cu patos odrasla plină de succes.

Totuşi, gândeşte-te înainte să critici. Copilul are note mici în mod accidental sau în ultima perioadă toate notele i-au scăzut?

Poate fi vorba de un profesor care nu explică bine lecţiile, poate copilul are o problemă şi acest lucru se vede în rezultate mai slabe la şcoală sau poate, pur şi simplu, materia respectivă îi place mai puţin decât altele la care are note foarte bune.

Înţelegând motivele copilului, ca părinte îl vei ajuta mai mult decât dacă te arăţi nemulţumit.

Partener neîndemânatic?

Ea nu ştie cum stă treaba cu ţevile de la baie sau cu circuitul electric, el spală farfuriile doar pe o parte... Sigur că necesitatea de a împărţi uneori atribuţiile casnice poate crea probleme.

Soţul poate cumpăra un şampon pentru păr gras în condiţiile în care toţi aveţi părul normal, iar soţia uită întotdeauna cum trebuie să folosească telecomanda de la aerul condiţionat.

Dar nu este chiar aşa o tragedie. Fiecare dintre voi se pricepe mai bine la anumite lucruri şi mai puţin bine la altele.

Eternul nemulţumit, anxios şi depresiv

Perfecţionismul nu se moşteneşte, dar anumite trăsături înnăscute îl pot favoriza. De exemplu, persoanele ambiţioase pot deveni cu uşurinţă perfecţioniste.

Dar şi părinţii, profesorii şi prietenii ne pot influenţa. Mai exact, dacă părinţii încurajează competiţia şi comparaţia cu alte persoane, copiii pot deveni perfecţionişti, dar în acelaşi timp pot dezvolta şi probleme emoţionale.

Ultimele studii arată, de exemplu, că stabilirea unor ţinte greu de atins scade speranţa de viaţă. O echipă de cercetători de la Universitatea „Trinity Western“ din Canada a studiat legătura dintre perfecţionism şi speranţa de viaţă, urmărind 450 de persoane timp de 6 ani şi jumătate.

S-a dovedit că persoanele cu ţeluri exagerate au un risc de deces cu 51% mai mare decât celelalte, de vină fiind stresul şi anxietatea specifică.

Colegi pe care nu te poţi baza?

Ai colegi cu care te înţelegi minunat dacă e vorba despre discuţii amicale sau despre cafeaua de dimineaţă. Dar când vine vorba despre muncă ai senzaţia că eşti singura persoană care îşi ia treaba în serios.

Din acest motivn se iscă frecvent certuri la birou şi sunt momente în care colegii preferă să te excludă când este nevoie de munca în echipă. Ei reacţionează aşa probabil fiindcă nu găsesc o modalitate prin care să colaboreze cu tine, eternul nemulţumit.

Ei simt că nu le apreciezi eforturile, iar tu ajungi să fii izolat sau mai rău, să faci treaba întregii echipe. Acest lucru te oboseşte şi îţi va aduce un plus de nemulţumire de care, cu siguranţă, nu ai nevoie. Aşa că învaţă să comunici şi observă dacă nu cumva tu eşti prea pretenţios.