Din rele am învăţat, cu bunele mă hrănesc

S-o luăm cu începutul. Tânără studentă, Corina învăţase mult pentru sesiunea din vară a celui de-al cincilea an. Studia la medicină şi era bursieră, aşa că notele mari erau foarte importante. În plus, voia să-i demonstreze tatălui ei, că deşi s-a mutat cu prietenul învaţă la fel de bine.

„Luasem nota 7 la un examen pentru care învăţasem mult. Am fost foarte dezamăgită. A urmat apoi un examen la chirurgie, unde era enorm de învăţat şi erau 2 probe: scris şi oral. Deşi în timpul semestrului, la aceeaşi materie am susţinut două examene orale, unde am luat 10, nu am avut încredere în mine să merg la examenul oral final. Simţeam că mintea mea nu mai făcea faţă. Era absurd, dar cu greu mă opream din tremurat. Am amânat examenul pentru toamnă“. De la stres, la depresie Uneori un simplu proiect, o sarcină de serviciu sau un examen poate să ne dea mari dureri de cap. Stresul acţionează subtil, dar îţi poate zgudui viaţa. „Am consultat un medic psihiatru care mi-a recomanadat Xanax. De aici a venit alt stres şi nopţi nedormite. Cum să iau medicamente, dacă devin dependentă? Am făcut şi câteva şedinţe de psihoterapie cu un rezident la psihiatrie, care mi-a spus foarte clar: ori îmi schimb viaţa, ori mă schimb eu“, îşi aminteşte cititoarea noastră.

I se părea aproape de neconceput să-şi schimbe viaţa. Avea o relaţie de şapte ani cu prietenul ei şi mai avea doar un an de facultate. Ce să schimbe? Poate doar pe ea. Se trăgea la răspundere că toate i se întâmplă din vina ei, că depresia o să-i pună capac. A reuşit să ia examenul de care se temea atât de tare şi a continuat tratamentul încă şase săptămâni.

„Următorul an nu am mai trecut prin nicio depresie, dar a fost şi un an plin de evenimente: m-am căsătorit, am luat licenţa, rezidenţiatul şi am început să lucrez ca rezidentă. În mintea mea trebuia să mă implic mult şi în căsătorie. De aici, iar a apărut depresia“, spune Corina.

Şi trebuia să schimbe ceva. Au vândut apartamentul şi au făcut un împrumut pentru un cabinet medical propriu. „Acest lucru a dus la o realizare a mea profesională, dar la o ruptură a căsniciei. În tot acest timp (aproximativ un an) am facut psihoterapie şi tratament medicamentos“.

„A fost greu, dar ştiam în sufletul meu că aşa este mai bine pentru amândoi. Am avut un soţ extraordinar, care m-a sprijinit în tot ce am făcut. L-am chinuit cu multe lucruri pe care le-a acceptat doar de dragul meu“, spune cu regret Corina. A aflat că între timp el s-a recăsătorit şi că-i este foarte bine. Şi e fericită că a făcut o alegere bună pentru amândoi.

S-a recăsătorit şi ea şi acum are o fetiţă şi un băieţel. A născut natural şi nu a mai avut nicio depresie pre- şi postnatală. Copiii au vindecat-o de tremur, de stres, de depresie. „Este istovitor câteodată să creşti doi copii, dar este minunat în acelaşi timp. Îi mulţumesc lui Dumnezeu pentru relele şi bunele pe care mi le-a dat. Din rele am învăţat , iar cu bunele îmi hrănesc sufletul“, încheie cititoarea nostră.

„Medicamentele m-au ajutat la un moment dat, dar totuşi nu am sau nu cred că aveam un dezechilibru chimic de serotonină, aşa cum mi se spunea“.