Cum îţi depăşeşti complexele
Chiar dacă psihologii ne asigură că nu sunt o boală, complexele ne pot măcina gândurile şi atitudinea, devenind un handicap în relaţiile cu ceilalţi. Trăim într-o lume în care imaginea contează, de aceea este normal să fii preocupat de felul în care arăţi. Totuşi, dacă atunci când te uiţi în oglindă îţi vezi numai defectele, înseamnă că eşti îngrijorat de complexe fizice, care, de cele mai multe ori, sunt „inventate” de subconştient. Într-o oarecare măsură, chirurgia estetică te poate ajuta să ajustezi unele defecte, iar voinţa personală (activitatea fizică, dieta) este, de asemenea, importantă atunci când mizezi pe imagine. Cum rămâne însă cu complexele de inferioritate sau cu cele sociale, care apar adesea din cauza lipsei de încredere în forţele proprii?
Identifică sursa!
Încearcă să descoperi de unde vin complexele: aflarea originii lor poate fi un prim pas spre acceptarea de sine. Sunt ele legate de educaţia primită în copilărie, de atitudinea rigidă a părinţilor, de glumele răutăcioase ale colegilor sau de porecla cu care te supărau colegii în recreaţie? Astfel de „traumatisme” emoţionale din copilărie şi din adolescenţă pot sta la baza complexelor tale de mai târziu. Raportându-le la aceste surse vei realiza că este posibil ca suferinţele tale să nu fie fondate pe defecte obiective.
Pune-ţi în valoare calităţile!
Pentru a învăţa să te accepţi aşa cum eşti încearcă să fii ceva mai tolerant faţă de propria persoană. Minimalizează-ţi defectele, detaşează-te de imperfecţiunile tale şi pune-ţi în valoare calităţile. Pentru acest lucru, fii realist: poate nu vei apărea niciodată în topul celor mai bogaţi/talentaţi/celebri/frumoşi oameni din lume, dar o calitatate (sau chiar mai multe) trebuie să ai, nu-i aşa? Este posibil să fii marcat, din copilărie, de sentimentul că nu vei reuşi niciodată să fii „cel mai bun”, iar această barieră mentală să îţi marcheze eventualele neîmpliniri emoţionale sau profesionale de mai târziu. Dar, cine spune că nu poţi să fii cel mai bun? Cu cât te vei preocupa mai mult să îţi pui în valoare calităţile, cu atât mai puţin te vei concentra la complexe.
Ai încredere în forţele proprii!
Lucrurile tind să devină neplăcute atunci când le atribui complexelor fizice şi intelectuale toate eşecurile tale şi atunci când consideri că viaţa ta ar fi fost mult mai bună dacă acestea nu ar fi existat. De exemplu, ai putea să crezi că nu ai obţinut o slujbă pentru că eşti prea gras sau că nu reuşeşti să îţi faci prieteni din cauza timidităţii. În loc să le permiţi acestor gânduri să te complexeze, ai putea miza, în prima situaţie, pe atu-urile tale intelectuale şi profesionale, iar în a doua, pe calităţile tale de persoană altruistă, de exemplu. Totul este să ai încredere în tine că vei reuşi să comunici celor din jur aceste aspecte.
Vorbeşte cu un psiholog!
În unele situaţii, complexele îţi macină obsesiv gândurile şi îţi pot complica prea mult existenţa. Dacă însă nu poţi trece peste ele cu ajutorul resurselor proprii, este indicat să apelezi la ajutor profesionist. Este important să conştientizezi că ai o problemă pentru care vrei să găseşti o soluţie decât să cazi pradă propriilor complexe, fizice sau mentale.
Dismorfofobia, urâţenia imaginară
Atunci când tindem să dăm o dimensiune exagerată unor defecte minore sau imaginare, transformându-le în adevărate obsesii, vorbim despre dismorfofobie, o tulburare care tinde să acapareze aproape toate aspectele vieţii. Victima dismorfofobiei consideră că suferă distorsiuni ale corpului, motiv pentru care ajunge uneori să se izoleze de ceilalţi. Zonele „vizate” sunt mai ales faţa, picioarele, organele genitale (pentru bărbaţi) şi sânii (pentru femei).
