Cum ne afectează lipsa îmbrăţişărilor

1 shutterstock 1681615291 jpg jpeg

Poate cel mai mult în perioada aceasta de pandemie ne lipsesc îmbrăţişările, să simţim acea conexiune de câteva secunde, acea intimitate împărtăşită pentru câteva clipe scurte. Ne este dor să simţim oamenii, să ne conectăm cu ei şi să îi cunoaştem dincolo de cuvinte, de ecrane sau de măşti.

În opinia psihologului Andra Tănăsescu, vicepreşedinte al Institutului de Neuro-Programare Lingvistică (INLPSI), îmbrăţişările, ca şi dansul, sunt un mod subtil dar puternic de a ne cunoaşte între noi, de a ne conecta unii cu ceilalţi la un nivel mult mai profund şi autentic decât prin ceea ce spunem verbal. “Atunci când ne cuprinde cineva cu braţele, putem simţi cât de confortabil îi este să se manifeste în intimitate şi în vulnerabilitate. Putem simţi cât de rigid sau tensionat este, la fel cum putem simţi cât de relaxat şi detaşat îşi dă voie să fie. Putem simţi dacă este o persoană autoritară şi rece sau dacă este una caldă şi blândă”, explică psihologul Andra Tănăsescu.

Ce pierdem atunci când uităm să ne îmbrăţişăm? 

1.

Conexiunea cu ceilalţi. “Atingerile şi îmbrăţişările sunt un limbaj al iubirii pentru foarte multe persoane. Încă din clipa în care ne naştem, căutăm conexiunea pe care o obţinem prin îmbrăţişarea mamei, tradusă în subconştientul nostru ca iubire, grijă şi afecţiune. Contactul fizic, faptul că suntem ţinuţi în braţe şi mângâiaţi, este crucial pentru o dezvoltare psiho-emoţională sănătoasă. Iar această nevoie continuă să fie importantă pentru mulţi, în viaţa adultă. Dacă lipseşte sau este primită în cantităţi foarte mici, putem ajunge să ne simţim goi pe dinăuntru, secaţi de energie, motivaţie sau chef de viaţă”, afirmă specialistul. Câteva studii ştiinţifice au demonstrat chiar că îmbrăţisările pot reduce stresul, creşte sistemul imunitar, pot îmbunătăţi sănătatea sistemului cardiovascular şi pot reduce senzaţiile de durere fizică. Iar fenomenul este foarte simplu.  Pentru că asociem îmbrăţişările cu iubirea maternă, creierul nostru secretă oxitocină şi ne face să ne simţim „beţi de fericire”. Ori, atunci când ne îmbrăţişăm, sub această undă de fericire care vine din interior, ne dăm voie să ne conectăm mult mai autentic unii cu ceilalţi şi să ne cunoaştem într-un mod în care altfel poate nu am fi putut să o facem. 

2.

Intimitatea şi vulnerabilitatea. Îmbrăţişarea în sine este un gest destul de intim pentru că, dincolo de faptul că presupune să atingi fizic altă persoană, mai înseamnă şi să îi permiţi să intre în spaţiul tău personal şi să îţi simtă energia. Acest lucru presupune să avem curajul de a ne lăsa vulnerabili, în îmbrăţişarea altcuiva. „A te lăsa îmbrăţişat mi se pare unul dintre cele mai puternice lucruri pe care le putem face pentru noi înşine. Cultivarea acestui obicei şi încurajarea sa pot produce efecte semnificative, mai ales în relaţiile de cuplu şi nu numai. Tot ce presupune a fi într-o relaţie – de prietenie, de iubire, cu părinţii sau cu copiii – presupune automat să fii apropiat, deschis şi sincer cu privire la cine eşti, ce simţi şi ce nevoi ai. Cu cât îţi este mai uşor să te laşi cuprins în braţele cuiva drag, cu atât îţi va veni mai uşor să te deschizi şi să vorbeşti despre lucrurile cu adevărat importante pentru a întări relaţia dintre voi. Pe termen lung, gestul acesta poate schimba complet dinamica unei relaţii în bine. Poate naşte intimitate din vulnerabilitate şi o conexiune atât de puternică încât ar fi greu de destabilizat”, declară psihologul Andra Tănăsescu

3.

Încrederea în noi sau în ceilalţi. Sunt momente în care, fiind privaţi prea mult timp de  îmbrăţişările pe care ni le dorim, putem avea impresia că este ceva „în neregulă” cu noi şi că nu suntem demni să primim iubirea şi afecţiunea celorlalţi. “Îmbrăţişările au o putere mult mai mare decât realizăm uneori şi reversul este valabil – resimţim lipsa lor la fel de puternic. Cu cât suntem mai deschişi şi primiţi cu deschidere de către ceilalţi, cu atât ne vor creşte mai tare stima şi încrederea în propria persoană şi vom trăi viaţa mai fericiţi. Sentimentul că suntem demni de iubire, că merităm să fim apreciaţi, iubiţi şi acceptaţi pentru ceea ce suntem ne este ancorat în totalitatea fiinţei noastre prin îmbrăţişare, astfel încât ne întăreşte această credinţă despre noi”, este de părere psihologul Andra Tănăsescu

4.

La un anumit nivel, ne afectează sănătatea. Pornind din plan mental, emoţional, până în planul fizic, lipsa afecţiunii şi a conexiunii fizice cu alte persoane semnificative pentru noi poate să creeze dezechilibre foarte mari care se transformă ulterior în „simptomul” de care ne plângem. “Fie că ne simţim din ce în ce mai singuri, fie că începem să credem că viaţa nu e aşa de frumoasă sau efectiv începe să somatizăm (să resimţim emoţiile – tristeţea, frustrarea, deznădejdea – la nivelul corpului fizic), efectele lipsei de conexiune se vor vedea, mai devreme sau mai târziu. Şi cu cât ne interzicem mai tare asta, cu atât ne poate destabiliza mai tare pe toate planurile. Perioada asta a fost o probă puternică pentru mulţi, afectându-i nu doar prin lipsa conexiunii ci şi prin provocări foarte greu de dus. Îmbrăţişarea, cred eu, este cel mai bun remediu la care putem apela şi care ne va da cea mai mare putere de a înfrunta orice ne pune viaţa în braţe. În plus, este cel mai ieftin remediu pentru că sincer, este gratuit şi are un stoc nelimitat. Aşa că, orice aţi face, amintiţi-vă să îmbrăţişaţi persoanele dragi din viaţa voastră şi să oferiţi sprijinul vostru celor care poate duc lipsa acestui gest. Şi mai mult decât atât, ţineţi cont că unii oameni tânjesc după o îmbrăţişare chiar dacă nu o cer verbal, lucru pe care îl veţi putea observa în limbajul corporal – tinde să caute apropierea fizică faţă de cei din jur, face mici gesturi de a se sprijini de cineva sau de a înghionti persoanele cu care se află, face glume pe seama „distanţei” pe care o aveţi între voi, etc. Dacă vrem cu adevărat să vedem, mereu vom observa ce au nevoie ceilalţi.  La fel cum putem să ne observăm şi să descoperim ceea ce avem şi noi nevoie cu adevărat”, conchide psihologul Andra Tănăsescu, vicepreşedinte al Institutului de Neuro-Programare Lingvistică (INLPSI).