Când să ne facem griji pentru sănătatea rinichilor noştri, care sunt simptomele care trebuie să ne dea de gândit în a contacta un medic nefrolog şi cât de vulnerabili sunt pacienţii cu probleme renale în cazul îmbolnăvirii cu Covid-19? Dr. Grigore – Costin Tomulescu, medic nefrolog, disponibil pentru evaluări la distanţă pe platformaMedicentrum.ro, aduce lămuriri cu privire la întrebările de mai sus şi face recomandări importante pentru menţinerea sănătăţii renale.

Care sunt cele mai frecvente probleme cu care se confruntă pacienţii care vă contactează prin platforma de telemedicină?

Cele mai frecvente probleme cu care se confruntă pacienţii care mă contactează pe platforma de telemedicină sunt creşterea creatininei serice şi/sau a ureei sangvine, infecţiile urinare recidivante, litiaza renală, precum şi nefropatia diabetică, prezentă la un pacient cu istoric îndelungat de diabet zaharat.

Care sunt simptomele care ar trebui să ne facă să căutăm un nefrolog?

Simptomele sau semnele cel mai des întâlnite care arată necesită discuţiei cu un medic nefrolog sunt:

- Mirosul neplăcut al urinei ce poate apărea în infecţiile de tract urinar sau mirosul modificat al urinei atunci când se asociază cu diabetul zaharat;

- Culoarea modificată a urinei, care în mod normal este clară şi de culoare galben deschis. Modificarea culorii în maro poate indica spre exemplu afecţiuni hepato-biliare. Urina de culoare verde poate apărea în urma folosirii unor medicamente precum albastrul de metilen sau în infecţia urinară cu anumite bacterii.

- Tulburările de micţiune, precum creşterea frecvenţei urinărilor, senzaţia de usturime la urinare, durerea din timpul urinării, retenţia şi incontinenţa urinară şi nevoia imperioasă de a urina.

- Hematuria, prin care se înţelege prezenţa sângelui în urină, poate indica de la prezenţa unei infecţii urinare şi până la probleme renale complexe.

- Edemele care apar atunci când excesul de lichide din organism nu mai poate fi eliminat cu uşurinţă, acestea fiind reţinute în corp. Cele mai frecvente localizări ale edemelor sunt la nivelul pleoapelor, feţei, membrelor inferioare, fiind mai accentuate dimineaţa.

- Durerea lombară, prezentă în afecţiuni renale precum colica renală, litiaza renală sau pielonefrita acută.

Care sunt analizele pe care ar trebui să le facem şi la ce interval pentru a putea identifica o problemă renală din timp?

Analizele de bază recomandate atunci când dorim să evaluăm funcţia renală sunt următoarele: creatinină, uree, acid uric, glicemia, hemograma, sumarul de urină şi/sau urocultura precum şi ionograma. Analiza care ne arată şi ne orientează cu privire la funcţia renală este reprezentată de creatinina serică. Atunci când aceasta este crescută, rinichii nu-şi mai îndeplinesc funcţia cu succes. Alături de creatinină, şi ureea reprezintă un marker fidel al bunei funcţionări a aparatului excretor renal. Hemograma oferă de asemenea informaţii preţioase legate de afectarea renală. O valoare scăzută a hemoglobinei poate indica asocierea afectării renale cu anemia, des întâlnită mai ales în boala cronică de rinichi. De asemenea, o creştere a leucocitelor poate însemna prezenţa unei infecţii de tract urinar, fiind necesare un examen sumar de urină şi o urocultură, acestea din urmă fiind alte analize extrem de preţioase în orientarea diagnosticului.

Intervalul de timp la care ar trebui să repetăm analizele depinde de asocierea altor afecţiuni. De exemplu, un pacient cu boală cronică de rinichi, hipertensiune arterială şi diabet (cele mai frecvente afecţiuni asociate), cu anemie secundară, necesită reevaluare lunară.

Pacienţii care prezintă doar un grad incipient de afectare renală, pot fi reevaluaţi la 3 sau 6 luni.

Pacienţilor care nu prezintă vreo afectare renală li se recomandă repetarea anuală a analizelor uzuale. Ca investigaţie imagistică, ecografia renală este cel mai frecvent utilizată, reprezentând o tehnică rapidă, neinvazivă şi relativ ieftină de caracterizare a dimensiunilor, structurii şi anomaliilor la nivel renal.

În ce măsură putem preveni bolile renale şi cum anume putem face asta?

În primul rând, consumul de lichide este extrem de important în prevenirea afecţiunilor renale. O persoană sănătoasă trebuie să consume zilnic aproximativ 2 litri de lichide, cea mai importantă fiind desigur, apa, şi, desigur, evitând băuturile acidulate. Cel mai mare inamic al afecţiunilor renale este reprezentat de consumul de sare, care duce la retenţia de sodiu în organism. Unui pacient sănătos i se recomandă o dietă normosodată (cu conţinut normal de sare), în vreme ce unui pacient cu boală cronică de rinichi, spre exemplu, i se recomandă o dietă hiposodată (cu conţinut scăzut sau chiar absent de sare). Aşadar, extrem de importantă este dieta, recomandându-se un regim de viaţă echilibrat şi fără excese, bogat în legume şi fructe, cu evitarea excesului de grăsimi.

Ce se poate întâmpla în cazul tratării „după ureche”?

Atunci când pacientul nu apelează la un medic de specialitate şi se tratează „după ureche”, există riscul ca problema renală să se accentueze. O banală infecţie de tract urinar incorect tratată şi cu multiple episoade de recidivă, fără o antibiogramă care să ne orienteze asupra tratamentului cu antibioticul cel mai potrivit, poate duce în timp la o infecţie care să nu mai răspundă la una sau mai multe clase de antibiotice. O boală cronică de rinichi, spre exemplu, a cărei incidenţă este din ce în ce mai mare în ultimii ani şi care nu este frecvent monitorizată, poate duce la agravarea insuficienţei renale, care în stadiul ei cel mai grav (stadiul 5), mai are ca opţiuni doar dializa sau transplantul renal.

Ce factori influenţează sănătatea renală?

Conform statisticilor, 1 din 10 români suferă de o afecţiune cronică a rinichilor, incidenţa bolii cronice de rinichi fiind mai crescută în rândul populaţiei vârstnice. Factorii care influenţează sănătatea renală sunt:

- Un consum adecvat de lichide (~2 litri/zi), mai mare în perioadele cu temperaturi crescute, cu evitarea consumului de alcool şi a băuturilor acidulate;

- Alimentaţia în afecţiunile renale depinde de tipul acestora. Astfel, se recomandă: o dietă normosodată (conţinut normal de sare) la un pacient sănătos şi hiposodată (conţinut scăzut de sare) la unul cu afectare renală; o dietă normoglucidică (consum normal de zaharuri) la un pacient sănătos şi hipoglucidică (consum scăzut de zaharuri) la un pacient diabetic; o dietă normoproteică (aport normal de proteine) la un pacient sănătos şi hipoproteică (aport redus de proteine) la unul cu boală cronică de rinichi în stadiu avansat; o dietă normolipidică (conţinut normal de grăsimi) la un pacient sănătos şi una hipolipidică (puţine grăsimi) la un pacient dislipidemic;

- Sedentarismul se asociază şi el cu afecţiunile renale, recomandându-se un nivel de activitate fizică în funcţie de vârsta pacientului;

- În boala polichistică renală, de exemplu, care se manifestă prin prezenţa mai multor chisturi la nivelul unuia sau ambilor rinichi, precum şi în alte boli renale, o componentă importantă e reprezentată de transmiterea ereditară;

- Tulburările ce pot apărea în timpul sarcinii variază de la o banală infecţie urinară şi până la stadiul final al bolii renale care necesită dializa, toate acestea fiind influenţate de schimbările pe care sarcina le induce organismului;

- Stresul este, de asemenea, incriminat în afecţiunile renale, precum şi în diabetul zaharat, care se asociază frecvent afectării renale.

Cum poate evolua o boală renală netratată în timp?

După cum am mai spus, o boală cronică de rinichi, spre exemplu, poate evolua într-un ritm alert în lipsa monitorizării, putându-se ajunge într-o perioadă relativ scurtă chiar la terapia de substituţie a funcţiei renale, reprezentată prin dializă sau prin transplant renal. Se recomandă adresarea către nefrolog atunci când analizele arată o creştere a creatininei şi a ureei serice şi monitorizarea periodică, prin care se urmăreşte stagnarea sau progresia minimă a afecţiunii renale.

De ce persoanele cu probleme renale au risc crescut de a face complicaţii în cazul contaminării cu coronavirus?

Se ştie că infecţia cu COVID-19 afectează în primul rand plămânii, dar secundar şi restul organelor, rinichii nefăcând excepţie. S-a dovedit că pacienţi cu cazuri severe de COVID-19 au avut funcţia renală afectată, chiar şi acei pacienţi care nu se ştiau cu probleme renale, existând aici mai multe teorii asupra mecanismelor. Au fost şi cazuri în care pacienţii diagnosticaţi cu noul coronavirus au dezvoltat insuficienţă renală acută şi au necesitat dializă de urgenţă, în unele cazuri pacienţii şi-au recuperat funcţia renală şi nu au mai necesitat dializă. Datorită patologiei complexe şi afecţiunilor asociate, pacienţii diagnosticaţi cu boli renale sau dializaţi se află în categoria cu risc de complicaţii în cazul infectării cu noul Coronavirus SARS-CoV2. Din acest motiv, pacienţii cu boli renale, dializaţi sau transplantaţi renal au un risc mai mare de a dezvolta complicaţii şi de deces, aceştia trebuind să ia măsuri suplimentare de precauţie pentru a limita posibilitatea de a contracta COVID-19.

Care sunt bolile care duc şi la afecţiuni renale, ca o complicaţie ? Care sunt cel mai des întâlnite situaţii de acest gen pe care le întâmpinaţi?

Există un număr mare de boli care duc şi la afecţiuni renale, cel mai des întâlnite fiind: hipertensiunea arterială, diabetul zaharat, infecţiile de tract urinar recurente şi pielonefritele, cefaleea cronică, guta, sinuzitele recurente, ciroza hepatică, hepatita B sau C, deteriorarea auzului, amigdalita sau unele tipuri de cancere.