La orice vârstă, este important să avem grijă de sănătatea vederii. Prof. univ. dr. Adriana Stănila, de la Clinica Ofta Total din Sibiu, ne vorbeşte, printre altele, despre problemele oculare care apar din copilărie şi până la vârsta a treia şi despre controalele oftalmologice pe care este indicat să le facem periodic, pentru a preveni complicaţii precum orbirea.

Mulţi dintre noi petrecem destul de multe ore în faţa ecranului telefoanelor sau a calculatoarelor. Ce efect are acest lucru pentru sănătatea ochilor? Cum îi afectează pe copii?

Privitul îndelungat la monitorul unui calculator sau al unui telefon mobil ne poate obosi ochii, deoarece trebuie să ne concentrăm încontinuu pe un lucru apropiat. Muşchii din jurul ochilor trebuie să se încordeze mai mult atunci când privim un obiect apropiat, cum ar fi în timpul cititului sau privitul unui monitor, decât atunci când privim un obiect aflat la depărtare. Cititul de pe un dispozitiv cu display este şi mai dăunător vederii, deoarece ochii trebuie să suporte şi strălucirea acestuia, care poate afecta concentrarea ochilor pe imagine. De asemenea, şi dimensiunea mică a scrisului de pe dispozitivele mobile este dăunătoare. Mulţi dintre noi avem sindromul ochiului uscat, deoarece clipim mai rar atunci când privim un obiect aflat în apropiere. Dacă simţi că ţi s-au uscat ochii în faţa calculatorului, ia o scurtă pauză, clipeşte sau foloseşte lacrimi artificiale.

În cazul copiilor, există o creştere accentuată a numărului celor care prezintă semne de ochi uscat sau cu senzaţia de presiune la nivelul ochilor de la prea mult timp petrecut în faţa ecranelor.

Timpul petrecut în faţa calculatorului variază în funcţie de vârsta copilului, scopul pentru care este utilizat computerul şi rolul său. Durata maximă de privit la televizor, tabletă, telefon, laptop este de 1-2 ore pe zi. Sunt recomandate pauze de 15-20 de minute între reprizele de privit la TV, mai ales dacă se depăşeşte timpul recomandat. Nu lăsaţi TV-ul să meargă în continuu, pe principiul că oricum copilul nu se uită. Poate că nu se uită tot timpul în ecran, dar creierul recepţionează toate mesajele transmise.

Care este vârsta la care ar trebui să înceapă primul control oftalmologic?

În mod obişnuit, copiii ar trebui să fie duşi la primul examen oftalmologic complet în jurul vârstei de 6 luni sau când părinţii sesizează ceva, pentru ca medicul oftalmolog să se asigure că ochii se dezvoltă corect. În cazul în care nu sunt descoperite probleme, se recomandă ca următorul control oftalmologic să fie programat la vârsta de 3 ani, iar apoi înainte ca micuţul să înceapă şcoala, adică în jurul vârstei de 6-7 ani.

Din păcate, însă, majoritatea copiilor merg la primul control oftalmologic după ce încep şcoala, când profesorii observă anumite semne de îngrijorare, cum ar fi că nu vede bine la tablă sau încurcă semnele.

De foarte multe ori, părinţii nu ştiu sau trec cu vederea faptul că examinarea ochilor copiilor lor, încă de la o vârstă fragedă, reprezintă o necesitate absolută pentru a asigura o dezvoltare adecvată a vederii. Acest consult este cu atât mai important atunci când copiii sunt prea mici pentru a vorbi. Multe afecţiuni severe care afectează ochii copiilor nu sunt dureroase, aşa că micuţii nu vor plânge şi vor arăta că au o problemă într-un mod pe care părinţii îl pot înţelege. Numai un medic oftalmolog poate evalua corect calitatea vederii, putând determina dacă există o problemă imediată care necesită intervenţie şi tratament.

În cazul adulţilor, cât de des ar trebui să facem controale oftalmologice?

În primul rând, depinde de vârsta fiecărui om şi, prin urmare, de vârsta ochilor. Ochii tinerilor nu trebuie examinaţi la fel de des, deoarece ochii noştri încetează să se dezvolte la vârsta de 20 până la 21 de ani. Cu toate acestea, pe măsură ce îmbătrânim, ochii noştri continuă să se schimbe, mai ales după vârsta de 40 de ani. În această perioadă, ochii noştri încep să-şi piardă capacitatea de concentrare la vederea de aproape. Această condiţie este cunoscută sub numele de presbiopie, iar unii oameni suferă de o mai mare pierdere a capacităţii de concentrare decât alţii.

Persoanele care au mai puţin de 40 de ani ar trebui să aibă un control ocular la fiecare 2 ani, indiferent dacă au sau nu o deficienţă de vedere precum miopia sau hipermetropia. În cazul celor care au trecut de 40 de ani, ar trebui făcut un control o dată pe an.

Care sunt testele oculare de rutină?

Testele realizate ȋn cadrul unui control sunt concepute pentru a verifica vederea, dar şi pentru a examina aspectul şi modul ȋn care funcţia ocularǎ este ȋndeplinitǎ. Cele mai importante teste sunt: 

Testarea musculaturii oculare - acest test analizează muşchii care controleazǎ mişcarea ochilor, în căutarea unor simptome precum: slăbiciune, controlul slab sau slabǎ coordonare. Medicul urmăreşte mişcările ochilor ȋn timp ce urmǎriţi un obiect în mişcare, cum ar fi un obiect sau o lumină.

Testul de acuitate vizuală (diagrama Snellen) presupune testarea separată a fiecărui ochi. Pacientul trebuie sǎ identifice literele prezente pe un ecran cu fiecare ochi, de la  o distanţă  anume.

Evaluarea refracţiei - undele de lumina trec prin cornee şi prin obiectiv. În cazul în care razele de lumină nu se concentrează perfect pe partea din spate a ochiului, pe retină, pacientul are o eroare de refractie. Evaluarea erorii de refracţie ajutǎ medicul sǎ recomande o prescripţie medicală pentru ochelari sau lentile, tratament ce va oferi pacientului o vedere mai bunǎ.

Perimetria - câmpul vizual tot ceea ce puteţi vedea în lateral, fără a muta ochii. Testul de câmp vizual determină dacă aveţi dificultăţi în a vedea în toate zonele din cȃmpul vizual general de viziune. Există diferite tipuri de teste de câmp vizual: perimetria automatǎ, sau cea ȋn care medicul va sta în faţa dumneavoastră şi vă va cere să vǎ acoperiţi un ochi ȋn timp ce acesta ȋşi plimbǎ mȃna ȋn cȃmpul dumneavoastră vizual.

Testarea  modului ȋn care pacientul percepe culorile - dacă aveţi dificultǎţi ȋn a distinge anumite culori, medicul oftalmolog vă poate testa vederea, ȋn special ȋn cazul ȋn care existǎ o anumitǎ culoare pe care nu puteţi să o vedeţi.

Examinarea cu ajutorul lampei cu fantă - o lampă cu fantă este un microscop care măreşte şi luminează partea din faţǎ a ochiului cu o luminǎ intensǎ. Medicul utilizează această lumină pentru a examina pleoapele, genele, corneea, irisul, cristalinul, dar şi camera cu lichid dintre cornee şi iris.

Examinare retinianǎ (fundul de ochi) - permite evaluarea părţii din spate a ochiului, retina, discul optic şi stratul de bază al vaselor de sȃnge care hrǎnesc retina. De obicei, înainte de a putea vedea aceste structuri, pupilele trebuie să fie dilatate cu ajutorul unei substanţe speciale. Examinarea retinei durează de obicei mai puţin de 10 minute, dar efectul picăturilor poate dura mai multe ore. Vederea poate sǎ fie neclarǎ, iar pacientul poate sǎ fie deranjat de lumina puternicǎ.

Screening-ul pentru glaucom – acest test măsoarǎ presiunea intraocularǎ - presiunea lichidului din interiorul ochilor. El ajută medicul sǎ detecteze glaucomul, o boală care afectează nervul optic. Cu toate acestea, măsurarea presiunii este necesarǎ pentru a stabili dacǎ existǎ sau nu un risc de glaucom. Este posibil să aveţi o presiune mai mare decȃt media şi totuşi sǎ nu aveţi  glaucom sau sǎ suferiţi  de glaucom şi sǎ aveţi o presiune normalǎ. În cazul în care presiunea ochilor este mai mare decât media normalǎ sau nervul optic pare neobişnuit, medicul va realiza o pahimetrie, măsurare a grosimii corneii, test important ȋn evaluarea corectǎ a presiunii intraoculare. Măsurarea durează câteva secunde.

Care sunt cele mai frecvente boli oculare?

Cele mai des întâlnite afecţiuni ale copiilor sunt viciile de refracţie – hipermetropia, miopia, astigmatismul. Acestea, din fericire, nu sunt afecţiuni grave şi dacă sunt diagnosticate din timp, pot fi tratate prin simpla purtare zilnică a ochelarilor.

În cazul în care nu sunt depistate şi tratate din timp, viciile de refracţie pot cauza o altă patologie oculară denumită ambliopie sau „ochi leneş”. Această afecţiune apare cel mai frecvent la unul dintre ochi (ochiul cu dioptriile mai mari), iar dacă nu este tratată până la vârsta de 6-7 ani, poate duce la vedere scăzută la ochiul respectiv pentru tot restul vieţii.

Strabismul este o altă afecţiune ce apare în copilărie cel mai frecvent. În această patologie există un dezechilibru al acţiunii muşchilor extraoculari, responsabili de alinierea corespunzătoare a ochilor. Astfel, ochii nu mai privesc în paralel şi unul dintre ei „fuge” către interior sau exterior.

O altă patologie frecventă a copiilor de vârstă foarte mică este obstrucţia canalelor lacrimale. În această afecţiune, apare o îngustare a orificiului prin care lacrimile ajung de la nivelul ochiului în cavitatea nazo-faringiană. Căile lacrimale trebuie dezobstruate după vârsta de 8-9 luni a copilului.

În cazul adolescenţilor şi tinerilor, viciile de refracţie continuă să domine patologia. Dintre ele, miopia poate creşte ca şi valoare în dioptrii în perioada adolescenţei.

În jurul vârstei de 40 de ani, apare o modificare la nivelul ochiului numită presbiopie. O altă afecţiune care debutează în jurul vârstei de 45 de ani, cu predilecţie la femei, fiind asociată şi cu schimbările hormonale asociate menopauzei, este sindromul de ochi uscat. În aceste cazuri, există un dezechilibru între componentele lacrimilor. Nemaiavând aceeaşi calitate, lacrimile nu mai lubrefiază corespunzător suprafaţa oculară, ducând la apariţia simptomelor cum sunt ochii roşii, senzaţie de nisip în ochi, senzaţie de jenă la clipit, uscăciune oculară sau chiar hiperlacrimare.

În cazul persoanelor în vârstă, cataracta este cea mai întâlnită afecţiune. Ea reprezintă o afecţiune a cristalinului care constă în opacifierea acestuia, lucru care nu permite razelor luminoase să ajungă corespunzător la nivelul retinei, pentru a se forma o imagine clară. Este o boala progresivă, vederea scade în timp pe parcursul anilor, uneori chiar accelerat, pe parcursul câtorva luni.

Glaucomul este o afecţiune cronică, care constă în atrofierea nervului optic, din cauza unei presiuni crescute în interiorul ochiului. Este o boală silenţioasă, pacienţii observând abia în stadii tardive degradarea vederii. De aceea, controalele regulate, anuale, sunt recomandate pentru depistarea din timp a acestei afecţiuni.

Degenerescenţa maculară legată de vârsta reprezintă o afecţiune a vârstei, cum îi spune şi numele, care constă în „îmbătrânirea” progresivă a retinei centrale, a maculei.   

Care sunt simptomele care arată că am putea avea probleme cu vederea?

Cele mai importante simptome care semnalează că am putea avea probleme de vedere sunt:

Vedere înceţoşată – în general, este trecătoare, însă ar trebui să ne pună în gardă, deoarece poate să ascundă probleme serioase precum un glaucom, uveita, dezlipirea retinei sau degenerescenţa maculară.

Lumini, umbre, cerculeţe sau „o pânză gri peste ochi” – pot să anunţe decolarea posterioară de vitros sau dezlipirea retinei, care poate să fie cauzată de o ruptură a retinei în contextul unei distrofii a retinei periferice sau de o lovitură puternică la ochi.

Pierderea temporară şi bruscă a vederii – chiar dacă se întâmplă brusc şi revine la fel de repede, ea poate să fie cauzată de o serie de boli oculare: degenerescenţa maculară legată de vârstă (care este principala cauză de orbire la persoanele cu vârsta de peste 65 de ani) spasme, obstrucţii ale vaselor retinei sau un tip de glaucom.

Durere la nivelul ochilor – majoritatea afecţiunilor oculare nu dor, însă există şi situaţii în care putem să resimţim o durere la nivelul ochilor, şi anume dacă avem: glaucom acut, ochi uscaţi, lovitură la ochi, eroziunea corneei (zgârietură) sau cancer ocular.

Disconfort la purtarea lentilelor – deşi în majoritatea cazurilor persoanele care poartă lentile de contact nu au nicio problemă, există şi situaţii în care apar infecţii oculare. Dacă apar durere, disconfort şi ochii roşii trebuie să îndepărtăm imediat lentila de pe ochi şi  să mergem la un consult oftalmologic.

Cum afectează diabetul ochii? 

Diabetul provoacă leziuni la nivel ocular şi nesupravegheat poate sa ducă la slăbirea vederii  şi chiar orbire. Toate persoanele care sunt diagnosticate cu diabet prezintă riscul de a face retinopatie diabetică. În cazul retinopatiei diabetice apar în interiorul ochiului noi vase de sânge care pot provoca dezlipirea de retină şi apariţia glaucomului neovascular, deoarece ochiul este invadat de sânge. Sunt cazuri în care pacienţii văd foarte bine, nu sunt semne de boală, dar retinoptia diabetică poate totuşi exista şi chiar să fie într-un stadiu avansat. Simptomele în cazul retinopatiei diabetice sunt: vederea în ceaţă, apariţia punctelor negre în câmpul vizual, dificultatea de a citi la aproape. Retinopatia diabetică prezintă mai multe stadii de evoluţie, primul stadiu al bolii se referă la retinopatia diabetică neproliferativă, şi se manifestă prin apariţia unor edeme, hemoragii ale retinei. Această afecţiune este frecvent întâlnită la persoanele cu diabet de tip 2.  

Care sunt afecţiunile oculare care pot duce la orbire?

Accidentele vasculare oculare, problemele cu retina, cataracta şi glaucomul sunt boli care pot transforma un om normal într-un nevăzător.

 

 

CV Dr. Adriana Stănilă

 

·        Medic primar oftalmolog şi fondatoarea clinicii Ofta Total din Sibiu.

·        Peste 40 de ani de experienţă profesională şi peste 30 de ani în chirurgia cataractei  cadru didactic în cadrul Facultăţii de Medicină “Victor Papilian”, din Sibiu

·        Directorul Centrului de Cercetare a Suprafeţei Ocualare

·        Membru în Societatea Română de Oftalmologie,

·        Membru fondator al Societăţii Române de Ultrasonografie oculară

Membru fondator şi Preşedinte al Societăţii Române de Lentile de Contact.