Ecografie 2D, 3D sau 4D? Care este mai bună?

Nerăbdarea de a-ţi vedea copilul, care creşte direct proporţional cu burtica, mai poate fi „îmblânzită” cu imaginile obţinute cu ajutorul ecografului.

Acesta oferă viitorilor părinţi imagini alb-negru (sau, mai nou, color), în care copilul parcă este cuprins de o ceaţă lăptoasă. Fruntea i se vede parcă prea mare, nasul prea borcănat... Dar, pentru părinţi, aceste imagini, primele cu cel mic, sunt cele mai frumoase.

Pentru medici, ecografiile sunt cele mai valoroase mărturii că fătul este sănătos. Şi mai important: analiza se face fără efecte secundare şi fără radiaţii! Asta pentru că în loc de radiaţii se folosesc ultrasunete.

Ce este ecografia?

Ecografia este o metodă neiradiantă, pe bază de ultrasunete, prin care se vizualizează diferite structuri anatomice.

Ultrasunetele sunt inofensive pentru organele analizate. În sarcină, ecografia este folosită pentru obţinerea informaţiilor despre făt (dimensiunea lui, poziţia), dar şi despre placentă şi lichid amniotic.

Astfel, se fac măsurători şi se pot diagnostica posibile malformaţii ale fătului. Deoarece este o metodă neinvazivă, poate fi repetată ori de câte ori este nevoie, însă la recomandarea medicului, nu la cererea viitorilor părinţi.

Câte ecografii se pot face?

Ecografiile se pot face înainte de cea de-a 10-a săptămână, pentru confirmarea sarcinii, şi în perioada fetală (după a 10-a săptămână), cu scopul depistării unor eventuale malformaţii.

Ca o regulă, se face o ecografie între 11 şi 14 săptămâni şi o alta în cel de-al doilea trimestru (18-23 de săptămâni). Între cea de-a 28-a şi cea de-a 33-a săptămână, se poate efectua o a treia ecografie.

Medicul o recomandă pentru a vedea cât de dezvoltat este fătul, cât de matură este placenta, precum şi pentru a face un calcul al rezistivităţii arterelor uterine.

Acestea sunt recomandări generale însă. Dacă medicul le consideră utile, va indica şi alte ecografii. Institutul American al Ultrasunetelor în Medicină recomandă utilizarea responsabilă a ecografiilor.

Durează 30 de minute

Durata examinării este de minimum 30 de minute, în cazul sarcinilor monofetale, şi de aproximativ 60 de minute, dacă este vorba de gemeni.

Acest interval variază în funcţie de numărul de ecografii anterioare şi de patologia descoperită. Nu este nevoie de o pregătire specială şi nici de vezica urinară plină.

Dacă sarcina este prea mică, se indică ecografia transvaginală. Vii­toarea mămică poate simţi o senzaţie de rece de la gel sau o presiune mică pe abdomen. Rezultatele sunt acordate pe loc, sub forma unui buletin în care trebuie să fie menţionate anumite aspecte morfologice, anexele fetale şi imaginile funcţionale obţinute prin examenul Doppler.

Se adaugă şi imagini alb-negru, pe suport de hârtie specială. Viitorii părinţi mai pot primi şi un CD ori un DVD.

Cu 3D şi 4D, reconstrucţia facială

Am lăsat către final dezbaterea „2D sau 3D”. Ordinea apariţiei în centrele medicale a fost: 2D, 3D şi, ulterior, 4D. Indiferent de tipul ecografului, majoritatea examinărilor se fac în modul 2D.

Adică prin ecografia 3D, se vizualizează, se analizează şi se strâng laolaltă date obţinute tot dintr-o imagine 2D. 4D înseamnă că se obţin imagini 3D, dar în timp real. Timpul este astfel cea de-a 4-a dimensiune.

Ecografele 3D şi 4D sunt mai bune decât cele 2D doar în anumite anomalii sau pentru analizarea anumitor organe. De exemplu, ce fac ecografele 3D şi 4D spre deosebire de 2D – reconstrucţie facială. Medicul va opta din considerente strict medicale pentru un anumit tip de ecografie.

De ce apar erori?

2D, 3D, 4D... Indiferent de tip, ecografia poate „scăpa” anumite malformaţii, fie din cauza folosirii unui aparat inadecvat, fie a unor factori fetali sau materni (mămica este supraponderală).

De asemenea, mai pot apărea astfel de erori şi dacă medicul care face examinarea nu are experienţă suficientă sau o pregătire adecvată. Unele malformaţii pot scăpa şi din cauza poziţiei anormale a fătului sau a unei cantităţi insuficiente de lichid amniotic.

Mai există scăpări cauzate de evoluţia naturală a malformaţiilor. Megavezica urinară este o anomalie care poate apărea şi dispărea pe perioada sarcinii, iar unele malformaţii, cum sunt chisturile arahnoide (în zona creierului), apar foarte târziu în sarcină.

Astfel, în momentul examinării, anomalia fie nu s-a manifestat încă, fie a dispărut.

Dr. Adrian Mircea Pop, medic primar în radiologie şi imagistică medicală Reteaua privată de sănătate Regina Maria, Bucureşti

Un diagnostic precoce

Introducerea examinării fetale ultrasonografice de rutină a dus la creşterea ratei de detecţie a anomaliilor fetale, iar dezvoltarea tehnică a echipamentelor, ca şi înţelegerea anatomiei şi a fiziologiei fetale, a permis creşterea acurateţei diagnostice şi diagnosticarea precoce a malformaţiilor, cu 3-6 săptămâni faţă de examinările anterioare.

În examinarea ultrasonografică din timpul sarcinii, se pot folosi abordul transabdominal sau transvaginal, ecografia tridimensională, Doppler-ul spectral, color sau Power-Doppler.

Recomandările sunt de a nu folosi metoda Doppler la sarcinile mai mici de 11-12 săptămâni.

INFO: Dacă viitoarea mămică este supraponderală, este posibil ca medicul să-i recomande ecografia transvaginală.