Este un bătrânel misterios pentru că vine numai când dorm cei mici, o face o singură dată pe an, în Ajunul Crăciunului, şi vine încărcat de daruri, cât şi de multă bucurie: este Moş Crăciun.

Deşi are întotdeauna cele mai bune intenţii, Moşul cel blând, bun şi darnic, e posibil să nu fie chiar bine... primit la cea dintâi întâlnire cu micuţul tău. Dar cu siguranţă că din anul următor lucrurile se vor schimba radical.

Cu barba lui lungă, albă, cu haina aceea roşie, neobişnuită, şi cu sacul cel mare pe umăr, Moş Crăciun nu este la prima vedere un personaj care să îi facă pe copii să râdă. Dimpotrivă. Cei mai mulţi dintre ei fac doi paşi în spate din calea lui, se ascund după mami ori se refugiază în braţele lui tati. Asta în cel mai bun caz. Pentru că alţii pur şi simplu izbucnesc în plâns în faţa necunoscutului care – culmea! - îi mai şi strigă pe nume încercând să fie prietenos. Cu siguranţă că scena vă este familiară...

 

Un portret şi o poveste

 

Ei bine, prima întâlnire cu Moş Crăciun trebuie pregătită din timp, pentru ca aceasta să reprezinte un adevărat moment de bucurie. Poţi începe să îi explici cu o lună înainte că, într-o seară magică, după ce veţi fi împodobit bradul, este posibil să primiţi vizita cuiva. De ce „posibil” şi nu „sigur”? Pentru că acest personaj nu vine la orice copil, ci numai la cei care au fost cuminţi. Această formă de... şantaj este foarte folositoare, chiar şi în restul anului! Îi poţi explica micuţului, descriindu-i cu amănunte, cum va arăta acest musafir pe nume Moş Crăciun, cum va fi îmbrăcat şi de unde vine el. De folos este să îi arăţi şi poze. Magia din jurul Moşului trebuie alcătuită din toate ingredientele: faptul că vine dintr-un ţinut îndepărtat unde este veşnic iarnă, că timp de un an a lucrat în atelierul său secret, alături de spiriduşi, pregătind daruri pentru copii, că are o sanie zburătoare trasă de cei mai minunaţi şi rapizi reni şi, cel mai important, că este posibil să vină noaptea, să lase cadourile şi să plece fără a fi văzut. Şi asta pentru că e foarte grăbit pentru că are o singură noapte la dispoziţie pentru a ajunge la toţi copiii din lume. Varianta aceasta trebuie să o ai pregătită pentru Moşul care vine acasă. Dar trebuie să ştie totuşi cum arată personajul, pentru că e posibil să dea nas în nas cu el la grădiniţă sau la şcoală.

 

Un scenariu credibil

 

Vrei ca povestea sosirii Moşului să fie atât de credibilă încât să dureze până când piciul este destul de mărişor? Noi îţi recomandăm să faci posibil acest lucru, pentru că Moş Crăciun este cea mai frumoasă... minciună din viaţa unui copil. Şi scuzabilă. Aşadar, pregăteşte un scenariu care să elimine orice dubiu asupra veridicităţii poveştii.

 

  1. Înainte ca micuţul să meargă la culcare, în seara de Ajun, roagă un prieten sau vecin să meargă în faţa uşei şi să scuture din clopoţei. Spune-i piciului că sunetul auzit este chiar sania Moşului care se apropie, aşa că ar face bine să închidă ochii şi să doarmă, pentru că dacă va rămâne treaz va fi ocolit de bătrânel.
  2. Fotografiază bradul împodobit şi editează fotografia, adăugându-l pe Moş Crăciun. Dacă a doua zi îi vei arăta copilului „dovada” trecerii Moşului, încrederea lui va fi totală.
  3. Explică-i celui mic că Moş Crăciun, venind împreună cu renii lui de la mare depărtare şi având o noapte grea de muncă, e posibil să fie înfometat. La fel şi renii. Şi că frumos ar fi să le lăsaţi ceva de mâncare. Pune-l pe puşti sau pe puştoaică să aşeze cu mânuţa sa, pe o măsuţă, lângă brad, sau la fereastră, un pahar cu lapte şi o prăjiturică pentru Moş şi câţiva morcovi pentru reni. Dimineaţă ai grijă să faci laptele şi prăjitura să dispară, şi să muşti din morcovi. Urmele festinului vor fi suficient de convingătoare pentru cel mic.
  4. Dacă a nins şi există, pe lângă locuinţă, zone în care zăpada nu a fost călcată în picioare, poţi crea dovezile trecerii Moşului şi renilor. Pentru urmele copitelor de ren te poţi folosi de tija mopului, iar pentru cele ale lui Moş Crăciun de o pereche de cizme bărbăteşti. Arată-i copilului aceste dovezi evidente şi îi vei spulbera orice urmă de îndoială.
  5. În ultimii ani, posturile de televiziune au bunul obicei ca în cadrul jurnalului din seara de Ajun să prezinte, cu toată seriozitatea, ştiri cu privire la sosirea Moşului, însoţite de imagini cât se poate de veridice. Cu siguranţă, cel care a avut această idee este părinte şi a dorit să vină astfel în ajutorul nostru... Cheamă-ţi copilul la televizor pentru că este de mare folos să vadă chiar el, cu ochii lui, că treaba e cât se poate de serioasă!

 

De ce au copiii nevoie de Moş Crăciun?

 

În primul rând, pentru că acest bătrânel le dă micuţilor sentimentul că trăiesc într-o poveste, iar poveştile plac tuturor, cu atât mai mult copiilor. Apoi, pentru că el întruchipează generozitatea, bunătatea, iertarea şi altruismul. Practic este un simbol. Reţine că niciun copil nu trebuie pedepsit şi privat de bucuria de a primi cadouri, oricât de năzdrăvan ar fi el. Iar dacă, cumva, un alt copil îi dezvăluie că Moş Crăciun nu există şi că, de fapt, părinţii sunt cei care îi lasă cadouri sub brad, aruncă-ţi în luptă întreaga putere de convingere. N-ai reuşit? Atunci alină-i suferinţa şi marea dezamăgire spunându-i că Moş Crăciun este în sufletul lui, aşa cum este şi în al tău, de pe vremea când erai un copil.

 

O întrebare... încuietoare

 

Cum intră Moş Crăciun la noi în casă dacă nu are cheie?” (Că de horn nici nu poate fi vorba, la bloc) – s-ar putea să te întrebe copilul. Întrebarea aceasta te-ar putea lua prin surprindere, nu-i aşa?! Ţine minte răspunsul pe care trebuie să îl dai fără să clipeşti: „Moşul are o cheie - singura care există în lume – cu care poate deschide absolut orice uşă.”