Cu cine-l las pe cel mic?

În acest moment, început de februarie 2011, peste 200.000 de mămici şi de tătici sunt în concediul de doi ani de creştere a copilului, după vechea lege. Ce se întâmplă însă când cei doi ani se termină, iar mama sau tatăl trebuie să se întoarcă la serviciu? Cu cine-l lasă pe cel mic?

Dacă au nişte părinţi sau socri pe aproape, sunt nişte norocoşi. Dar dacă stau departe de ai lor, se descurcă cum pot. Şi aşa se pun pe căutat bone şi pe sortat oferte de grădiniţe. Iată ce soluţii au găsit cuplurile Ramona şi Marius Vasile, Alexandra şi Cătălin Moroianu, Oana şi Ciprian Ichim. Poate te inspiră şi pe tine!

Maya va merge la grădiniţă

Ca aproape toate mămicile, Ramona Vasile, din Otopeni, a ales să stea acasă cu fiica ei, Maya, până ce aceasta împlineşte doi ani. Împarte toate grijile pentru fetiţă cu soţul ei, Marius, şi doar în cazuri excepţionale au lăsat-o pe cea mică la bunicii din partea mamei. În rest, fie că-i vorba despre vacanţe, de cumpărături, de mers la medic, cei doi o iau pe Maya cu ei peste tot.

„Adevărata problemă va fi când acest concediu de doi ani se va termina şi eu trebuie să mă întorc la serviciu. Părinţii mei lucrează şi nu au cum să aibă grijă de ea, pe mâinile unei bone nu avem curaj s-o lăsăm, este prea mare riscul, iar creşe de stat în Otopeni nu există. Singura soluţie este s-o dăm pe Maya la o grădiniţă particulară”, spune mama fetiţei.

Pentru tripleţi, triple griji

Alexandra şi Cătălin Moroianu, din Bucureşti, au triple griji pentru tripleţii lor de 5 luni: Matei, Tudor şi Ioana. În momentul în care s-au născut, au decis ca tati să rămână cu ei acasă timp de doi ani în concediu, iar mami să meargă la serviciu.

Cum a fost până acum, ne povesteşte chiar tăticul Cătălin: „În primele două luni şi jumătate, mâncau din trei în trei ore. La fiecare bebe, masa dura în jur de 40 de minute. După o simplă socoteală, îmi mai rămânea timp doar să-i schimb, să sterilizez biberoanele şi să le umplu din nou. Dar nu mă plâng, pentru că atunci când devii părinte, îţi asumi toate schimbările care vin odată cu cei mici. Noi suntem fericiţi că sunt sănătoşi, sunt cuminţi (atât cât pot fi nişte copii de 5 luni) şi că dorm noaptea”.

Cu cine-i lasă acasă?

Cătălin şi Alexandra se descurcă singuri cu grija pentru cei mici. Rareori mai vin bunicii din partea mamei să le mai dea o mână de ajutor şi să stea cu Matei, Tudor şi cu Ioana. În rest, orice vizită, cumpărătură, consultaţie la medic se face în formaţia de cinci. Ce vor face când cei mici vor împlini doi ani?

Cătălin şi Alexandra speră să poată pleca în Suedia până când tripleţii lor vor împlini 2 ani. Nu ştiu ce-ar face dacă ar rămâne să-i crească în România. „Vrem ca ei să aibă alt viitor, alte perspective, altă educaţie decât cea care li se oferă aici. Aici nu-i aşteaptă nimic bun, tocmai de aceea ne-am gândit să emigrăm. Dacă am rămâne în România, sigur unul dintre noi, eu sau Alexandra, ar trebui să renunţăm la serviciu ca să-i creştem până împlinesc trei ani. Pe mâna unei bone nu avem curaj să-i lăsăm, iar la o grădiniţă particulară ar fi greu să-i ţinem”, povesteşte tatăl Cătălin.

Bunica a fost marele sprijin

Oana şi Ciprian Ichim, din Iaşi, se consideră nişte părinţi norocoşi. De când s-a născut fiul lor, Ovidiu, bunica din partea tatălui, Anica Alecse, i-a ajutat să-l crească pe cel mic. Niciodată cei doi nu şi-au făcut probleme că n-au cu cine să-l lase pe Ovidiu după ce se vor termina cei doi ani de concediu. Bunica a lăsat cu drag casa de la ţară, dintr-un sat vrâncean, ca să-şi crească nepotul. Şi cine are mai multă răbdare ca o bunică? Acum, Ovidiu are trei ani şi tot bunica este baza.

Părinţii au încercat să-l dea şi la grădiniţă, dar a luat nişte viroze urâte şi au renunţat deocamdată să-l mai ducă. A rămas în grija bunicii, care-l învaţă tot felul de cântece şi de poezii, îl convinge să mănânce tot din farfurie şi-l cuminţeşte cât ai zice peşte. Cum spune proverbul: „Cine nu are bunici să-şi cumpere”.