Copil răsfăţat. Ce e de făcut?

Până pe la vârsta de 6 luni, copilaşii pot fi răsfăţaţi oricum, oricând, oricât, fără niciun risc, sunt de părere specialiştii. După această vârstă însă încearcă să te mai stăpâneşti şi să controlezi lucrurile.

Este adevărat, vei avea nevoie de mult tact şi de multă răbdare, pentru că nu e tocmai uşor. Partea feminină a familiei ştie cel mai bine acest lucru. Mama, bunicile, mătuşile, toate sunt irezistibil tentate să îi satisfacă celui mic orice poftă şi capriciu, sub pretextul că totul are la bază o infinită dragoste. Să ne înţelegem!

Cele două aspecte nu trebuie confundate. Dacă nu îl răsfeţi nu înseamnă că nu îl iubeşti. Dimpotrivă. Este spre binele copilului să ştie că există limite, că nu totul îi este permis Vina părinţilor Ţine minte că niciun copil nu se naşte răsfăţat, iar dacă a ajuns să fie aşa, vina o purtaţi voi, adulţii. Gândiţi-vă că dacă nu trasaţi limite, direcţii şi reguli iar cel mic va creşte fiind convins că totul i se cuvine, când veţi îndrăzni să-i refuzaţi o cerere va fi dezastru.

Copilul se va simţi nedreptăţit sau persecutat, iar voi veţi deveni în ochii lui nişte adevăraţi monştri. Va protesta, va ţipa, va plânge, va bate din picioare sau chiar se va tăvăli pe jos. Domnul Goe şi mai multe nu... Ştiţi cum privesc oamenii un astfel de copil şi ce gândesc, chiar dacă afişează un fals zâmbet înţelegător.

Măsura răsfăţului pe care i-l poţi acorda celui mic este dat de semnalele pe care le primeşti de la el, din comportamentul lui. Când este mic, copilul este un şantajist care speculează sentimentele părinţilor în propriul avantaj.

Primul şi cel mai la-ndemână mijloc pe care îl descoperă este plânsul. O dată descoperit, îl va folosi cu fiecare prilej, oricât de mic. Nu mai vrea să mănânce? Plânge. Nu vrea să meargă la culcare? Plânge. Nu vrei să îl iei în braţe? Bineînţeles că plânge!

De la 4 până pe la 6 ani, prichindelul are preferinţe pentru unul dintre părinţi. Evident, pentru cel care manifestă un grad mai ridicat de indulgenţă. De obicei, se fac „alianţe” mamă-fiu şi tată-fiică.

Astfel, părintele care este mai puţin dispus la concesii, care ţine mai mult la reguli, clar se va afla pe locul 2 în clasamentul preferinţelor puştiului.

De aceea, este foarte important ca mama şi tata (chiar şi ceilalţi membri ai familiei extinse, respectiv bunicii, dacă locuiesc împreună cu tânăra familie) să aibă o atitudine comună. Pentru că dacă mama va zice NU iar tata sau bunica spune DA, niciodată nu va fi pace sub măslini.

Nu este deloc greu sa identifici un copil răsfăţat, pentru că trăsăturile de comportament sunt absolut comune tuturor picilor râzgâiaţi. Până la vârsta de 4 ani pot fi considerate copilării şi, într-o oarecare măsură, pot fi trecute cu vederea.

De la 5 ani, însă, deja se poate spune că cel mic are o problemă, şi nu una neînsemnată... Răsfăţatul este irascibil, autoritar, nerăbdător, cere ca totul să se facă aşa cum vrea el şi când vrea el. Ignoră adulţii (inclusiv părinţii), nu ascultă ce i se spune, nu manifestă respect faţă de ei. Din punctul lui de vedere, totul i se cuvine şi toată lumea trebuie să îi satisfacă dorinţele.

Este obraznic, indisciplinat, răspunde urât, este mai tot timpul nemulţumit de ceea ce primeşte şi adesea pare nefericit. Nici relaţia cu cei de vârsta lui nu este tocmai bună, manifestând insensibilitate şi egoism, motive pentru care nu prea are parteneri de joacă şi cu atât mai puţin prieteni.

Nici de lucrurile pe care le are nu este mulţumit niciodată, pentru că nu au nicio valoare în ochii lui. Vrea mereu altele noi, dar nu consideră că trebuie să facă ceva pentru a le primi. Din punctul de vedere al copilului răsfăţat acestea pur şi simplu i se cuvin, şi-atât.

Dacă ai ajuns în situaţia în care trebuie să iei măsuri pentru a repara ceea ce ai stricat, te avertizăm că nu va fi deloc simplu şi nici nu vei vedea rezultatele a doua zi. Că nici răsfăţat nu a devenit peste noapte... Ai mare grijă la limitele pe care începi să le impui.

Nu schimba macazul brusc, fă totul treptat. Nu trasa limite rigide, pentru că nu trebuie să devii un tiran în faţa copilului. Ţipetele tale, nervii, ieşirile violente şi zgomotoase nu îşi au rostul. Este esenţial să îţi păstrezi calmul, să îi oferi copilului explicaţii, dar să rămâi ferm(ă) pe poziţii.

• Vrea cu orice chip să îi cumperi o jucărie şi face circ în magazin

Într-o astfel de situaţie, nu ceda pentru că se uită lumea la voi! Pedeapsa pentru ieşirea pe care o are este tocmai refuzul tău de a i-o cumpăra. Şi îi spui acest lucru, în modul cel mai clar. Şi calm.

• Nu vrea să colaboreze la îmbrăcat

Fără discuţii şi negocieri, dacă nu vrea să stea pentru a fi îmbrăcat, atunci rămâne dezbrăcat. Chiar dacă îi este răcoare. Iar dacă trebuia să se îmbrace pentru a ieşi afară, şi mai bine! Cine nu se îmbracă rămâne în casă.

• Se comportă necivilizat la joacă

Simplu ca „bună ziua”. A doua zi nu mai merge în parc, pentru a se întâlni cu prietenii.

• Refuză să meargă la culcare pentru că mai vrea să stea la televizor.

Îşi face ambiţia pe propria piele...Tu îl anunţi că, de a doua zi, pentru o săptămâna, nu va mai avea acces la el. Şi te ţii de cuvânt, da?!

• Face mofturi la masă şi se manifestă zgomotos, cu plâns şi ţipete

Îl trimiţi să mănânce în camera lui, explicându-i că mami şi tati au nevoie de linişte la masă şi că numai atunci când se va comporta frumos veţi mai pute