Rinita este o afectiune care se manifesta prin obstructie sau congestie nazala, mancarime si/sau stranut si, uneori, lacrimarea ochilor.

Rinita se imparte in: rinita alergica (simptomele nazale au legatura cu alergia) si rinita non-alergica (simptomele apar fara sa aiba legatura cu alergia). Desi aceasta afectiune nu pune viata in pericol, impactul pe care-l are asupra calitatii vietii, muncii si productivitatii este semnificativ. In plus, rinita poate agrava alte afectiuni cronice, cum ar fi otita, sinuzita si astmul. 
 

De ce apare rinita

 
Nasul si cavitatile nazale au cateva functii importante. Pasajele nazale actioneaza ca filtre, protejand plamanii de stimulii nocivi din mediu (praf etc.). La rinita, care este de obicei cauzata de o crestere a nivelului de histamina, inflamatia mucoasei nazale si cresterea productiei de mucus pot duce la obstructionarea fluxului de aer.
 
Rinita poate fi indusa de stimuli alergici, dar poate aparea si fara cauze specifice. Rinita alergica apare numai la pacientii cu predispozitie genetica. Mecanismele care stau la baza rinitei non-alergice sunt variabile. Rinita vasomotorie apare in urma vascularizarii mucoaselor nazale in anumite conditii de mediu (aer rece, umiditate, presiune barometrica), dar si din cauza unor mirosuri puternice. Cea mai frecventa cauza a rinitei induse de medicamente este folosirea anumitor decongestive nazale topice. Anomaliile anatomice pot contribui, de asemenea, la aparitia rinitei non-alergice. De exemplu, rinita atrofica se observa, de obicei, la pacientii care au suferit interventii chirurgicale. 
 
Toate tipurile de rinita pot fi asociate cu unele complicatii secundare. Inflamatia mucoasei rinitice poate contribui la dezvoltarea sinuzitei acute si cronice, disfunctiei urechii, blocarea neinfectioasa a tuburilor Eustachian si aparitia otitei medii cronice. Aceste tulburari pot duce, ulterior, la intarzierea vorbirii la copii si, in cazuri rare, la afectarea permanenta a auzului. Congestia nazala este frecvent observata in timpul sarcinii, chiar si in timpul ciclului menstrual. 
 

Cum se pune diagnosticul

 
Anamneza si examinarea fizica reprezinta baza in stabilirea unui diagnostic precis. Chiar daca unele medicamente pentru rinita sunt eficace in acestei afectiuni, este benefic pentru pacient sa aiba un diagnostic specific. In acest scop, medicii folosesc, pe langa amnaneza si un examen fizic amanuntit, impreuna cu testele de piele alergenice.
 
Pe de o parte, pacientii cu rinita alergica se confrunta cu stranut si cu mancarimi nazale si au adesea simptome oculare. Pe de alta parte, pacientii cu rinita non-alergica se confrunta cu simptome care implica numai congestie nazala, fara prurit semnificativ sau stranut.
 
Diferente subtile sunt de asemenea observate la examenul fizic. In rinita alergica, mucoasa nazala are o nuanta albastru-alba. Examenul nazal in rinita non-alergica depinde de cauza care sta la baza tulburarii; mucoasa poate sa fie normala, cu secretii clare transparente.
 
Testarea cutanata este indicata tuturor persoanelor, indiferent de varsta si este considerata metoda principala de identificare a declansatorilor specifici in rinita alergica. 
 

Care sunt optiunile de tratament

 
Tratamentul rinitei depinde de cauza sau diagnosticul specific. De exemplu, la persoanele cu alergie la pisici, evitarea expunerii la blana animalului si contactului direct cu felinele poate ajuta la tinerea sub control a bolii. 
 
Adesea, anumite medicamente sunt recomandate in tratamentul rinitei, precum  antihistaminicele sau corticosteroizii. Pentru rinita alergica, imunoterapia cu alergeni poate fi o optiune. Pentru afectiuni severe sau obstructii/congestii nazale care nu raspund la tratament, specialistul ORL poate lua in considerare anumite interventii chirurgicale.