Bebe nu rămâne acasă

1 2 jpg jpeg

Eu încerc să nu cad în nici una dintre extreme. Cred că bebe mai trebuie scos şi „în lume”, fără a-l extenua însă cu petrecerile de oameni mari. Aşa îşi mai şlefuieşte din comportament, se obişnuieşte şi cu alt cadru decât cel cu care este obişnuit, învaţă să se adapteze într-un mediu nou, cu chipuri noi.

Din când în când, ne aventurăm să mâncăm în oraş alături de pitic, chiar dacă asta presupune să cerem nota de plată înainte de a face comanda, să ne cronometrăm în timp ce mâncăm sau să ne facem că plouă atunci când Nichita vrea să-l facă pe toboşarul, folosind linguri şi furculiţe.

Dacă e vorba de vreo nuntă, îl luăm doar ca să dea mâna cu mireasa şi să ţopăie un dans, apoi ne retragem la somnicul de frumuseţe, chiar dacă toate domnişoarele se delară disponibile în calitate de bonă.

Săptămâna trecută, 6 iunie, am fost invitaţi la Gala 10 femei excepţionale, organizată de revista „Click pentru Femei”.

Am avut o ezitare, să-l luăm sau nu pe pitic. Ne-am luat inima în dinţi şi am raspuns afirmativ. Însă din start ne-am pregătit emoţional şi pentru situaţia în care Nichita nu ar fi rezistat sau ar fi preferat activităţi outdoor.

Spre surprinderea noastră, a fost captivat de atmosferă şi încântat că nu are restricţie la suc şi la prăjituri (normal, am făcut un compromis şi am renunţat la o regulă).

Timp de aproape două ore s-a chinuit să termine prăjitura, mâncând fărimitură cu fărimitură, până când probabil o fi făcut febră musculară, căci a cedat fără a lăsa farfuria curată, aşa cum aş fi crezut.

Cu entuziasm se alăura şi el aplauzelor, lăsa linguriţa jos şi bătea din palme de fiecare dată când era nevoie. Şi, cum se putea fără?, le-a făcut cu ochiul unor persoane publice, care n-au rezistat şi s-au oprit la masa noastră ca să-i facă un compliment.

Mulţumim revistei ”Click pentru femei” pentru invitaţie! Pe de o parte am învăţat că primăvară se poate face chiar şi cu o floare, iar asta datorită celor 10 femei excepţionale premiate la Gală.

Pe de altă parte, mi s-a confirmat că noi, părinţii, avem tendinţa să ne subestimăm copiii, când de fapt aceştia dau dovadă de mult mai multă înţelepciune şi bun-simţ decât noi, maturii.