Potrivit statisticilor, aproape 20% din populaţia generală este afectată de atacuri de panică. Persoanele afectate experimentează, în timpul acestor atacuri, simptome somatice care îi pot face să creadă că au pierdut total controlul situaţiei şi vor muri. Iată ce sunt, de fapt, atacurile de panică.

Atacul de panică se manifestă prin apariţii bruşte sau intensificări ale anxietăţii, acompaniate de simptome precum: palpitaţii, bătăi puternice ale inimii, dureri în piept, ameţeli, transpiraţie, senzaţia de irealitate sau depersonalizare (detaşarea de sine insuşi), dificultăţi în respiraţie, senzaţia de sufocare, frica de pierdere a controlului sau de a nu înnebuni, frica de moarte, parestezii (senzaţii de amorţeală sau de furnicături), frisoane sau valuri de căldură.

Atacul de panică poate fi însoţit de agorafobie sau nu. Agorafobia este anxietatea, teama faţă de locuri sau situaţii din care scăparea poate fi dificilă (sau jenantă) sau în care ajutorul poate să nu fie accesibil, în eventualitatea unui atac de panică sau de simptome similare panicii.

Situaţiile în care apare agorafobia (cu sau fără atac de panică) sunt evitate (de ex., călătoriile sunt restrânse) sau chiar sunt îndurate cu un consum emoţional foarte mare. De cele mai multe ori persoana solicită prezenţa unui companion.

Ce gânduri apar des în atacul de panică

Gândurile automante distorsionate care apar frecvent în atacul de panică şi agorafobie sunt: „Voi face infarct”, „Voi pierde controlul”, „Voi înnebuni”, „Voi leşina”, „Voi muri”.

Atât atacul de panică cât şi agorafobia fac parte din spectrul tulburărilor anxioase. Anxieatea este definită ca teamă nejustificată faţă de o fiinţă sau obiect, un fenomenal naturii.


Dacă în fobia specifică obiectul fobiei este un stimul – teama de insecte, teama de întuneric, în fobia socială persoana se teme de evaluarea negativă, de socializare, de a nu se face de râs, în atacul de panică persoana se teme de senzaţiile interne care pot duce la pierderea controlului.

Iată care sunt factorii declanşatori ai atacului de panică:

- un eveniment de viaţă stresant – asumarea unor noi responsabilităţi (de aceea inclusiv pregătirea pentru rolul de părinte – un o situaţie în esenţă pozitivă – poate duce al apariţia unui atac de panică);

- un evenimet de viata traumatizat – diagnosticarea cu o boala grava, imbolnavirea sau accidentarea unei persoane dragi;

- schimbarea locuinţei;

- schimbarea locului de muncă;

- lipsa de odihnă care duce la oboseală, slăbiciune, scăderea randamentului şi care poate favoriza apariţia şi intreţinerea gândurilor catastrofice care pot duce la apariţia unui atac de panică.

În atacul de panică cu agorafobie sunt asociaţi cu o serie de stimuli precum: locurile publice aglomerate, spaţii deschise, situaţii în care ieşirea rapidă este blocată (lifturi, trenuri, maşini) călătoriile departe de casă, activităţi care cresc pulsul.

Tehnicile utilizate în gestionarea atacului de panică şi agorafobiei

Printre tehnicile folosite în gestionarea atacului de panică şi agorafobiei regăsim:

- relaxarea,
- crearea unei ancore,
- restructurarea cognitivă,
- desensibilizarea în imaginar şi / sau in vivo (în realitate).

Pe parcursul psihoterapiei se va discuta despre circumstanţele apariţiei atacului de panică (cu sau fără agorafobie), factorii care îl declanşează şi întreţin – gânduri distorsionate, factori exteriori.

De ce să lăsaţi teama să vă trăiască viaţa când vă puteţi bucura de atâtea lucruri frumoase? Distracţia este dincolo de zona ta de confort care a devenit tot mai mică. Găseşte-ţi motivaţia de a-ţi relua viaţa, prieteniile dinaintea declanşării acestor temeri.