Face adevărate crize ca să obţină ce-şi doreşte, vrea doar haine scumpe, de firmă, iar în părinţi începe să vadă cel mai mare duşman. Fără dubiu, este un adolescent teribilist! Iată cum ieşiţi din acest război.

Calea prieteniei, cea mai uşoară

Oricât de rebel este adolescentul tău, încearcă să ai răbdare cu el şi să-i arăţi că-i eşti, înainte de părinte, un bun prieten.

Ascultă-l atunci când vine la tine, iar când îţi spune că a făcut ceva greşit, nu-l critica excesiv. Găsiţi împreună soluţia cea mai bună. Dacă-l critici la cea mai mică greşeală pe care o face, nu îţi va mai spune păsurile, se va îndepărta de familie, gândindu‑se „Oricum mama o să ţipe la mine şi mai bine caut sprijin la prieteni”.

Totodată, nu încerca să-i fii confident doar pe moment, iar peste două-trei ore, când ai o pasă proastă, să începi să-i „scoţi ochii” pentru ce a greşit.

Fără reguli stricte

Băiatul tău îşi doreşte să plece o săptămână la mare, tu spui nu şi-l iei la bunici, cu toată familia, fix în vara în care a împlinit 18 ani.

Fiica ta de 16 ani vrea să stea până la miezul nopţii cu prietenii, dar tu-i spui răspicat: „La 21.00 eşti în casă, dacă în următoarea lună vrei să mai ieşi în oraş!” Această atitudine dictatorială este cea mai sigură cale de a forma un copil teribilist, căci tentaţia fructului oprit îşi spune cuvântul. Aşa că lasă din duritate şi fii un părinte mai flexibil.

Învaţă să faci compromisuri cu copilul tău, lasă-i mai multă libertate şi vei vedea că, nemaiavând nişte reguli stricte de urmat, nu va mai fi atât de fascinat de lucrurile negative.


Te-ar mai putea interesa şi:

- Cum ajuţi un adolescent cu depresie

- Câtă libertate acorzi adolescentului?

- Aşa îi vorbeşti adolescentului despre contracepţie


Pedepsele corporale îi fac mai mult rău

Una dintre cele mai mari greşeli pe care le poate face un părinte este să fie agresiv cu copilul său. În niciun caz, atunci când greşeşte, nu trebuie să ţipi, să-i vorbeşti urât sau să-i aplici pedepse corporale.

Va deveni închis în el, nervos, deprimat sau excesiv de timid, va căuta liniştea în activităţi deloc educative: va începe să chiulească de la şcoală, să meargă tot mai des în cluburi şi ar putea să înceapă să bea şi să fumeze.

De aceea, oricât de multe toane ar avea şi oricât de mult ar trânti uşa camerei, tu păstrează‑ţi răbdarea şi vorbeşte-i frumos. Este bine să recurgi şi la glume, pentru a destinde atmosfera.

Te ameninţă că fuge de acasă?

Se poate întâmpla ca adolescentul tău să vrea să-şi ia lumea în cap, fie din cauza anturajului, fie din cauza neînţelegerilor din familie.

Dacă te-a „ameninţat” că fuge, este bine să-l iei în serios şi să discutaţi despre motivele eventualei plecări. Explică-i care sunt riscurile şi cât de mult te-ar afecta acest lucru.

În cazul în care a recurs la această măsură, ceea ce poţi face este să-i suni prietenii apropiaţi şi la Poliţie, după 48 de ore de la dispariţie.

Ştiai că...

... teribilismul la adolescenţi apare în jurul vârstei de 14 ani şi durează până în jurul vârstei de 18 ani, atât în cazul băieţilor, cât şi al fetelor?