Este un lucru ştiut că între fraţi există susţinere şi dragoste, dar şi certuri, competiţie, dezacord şi rivalitate. Tu, ca părinte, trebuie să faci tot ce poţi pentru a încuraja afecţiunea şi respectul dintre ei.

O soluţie bună pentru a preveni încă de la început tensiunile este să pregăteşti din timp terenul pentru venirea pe lume a unui frăţior. Copilul mai mare trebuie să ştie că familia voastră se va mări, iar copilul trebuie implicat în pregătirile pe care le presupune venirea pe lume a noului membru al familiei. De la bun început, copilul trebuie să ştie că, într-o primă etapă, bebeluşul va avea nevoie de mai multă îngrijire şi atenţie din partea voastră, dar că asta nu înseamnă mai puţină iubire rămasă pentru el.

Copilul trebuie să ştie şi că va împărţi unele lucruri cu bebeluşul şi că, din când în când, va fi nevoie de el pentru a participa la îngrijirea celui mic. Dacă frăţiorul mai mare va accepta fără dificultăţi venirea pe lume a bebeluşului, va fi cu atât mai uşor pentru voi să mediaţi conflictele ulterioare care apar între fraţi.


Nu-l obligaţi pe cel mare să cedeze


Cei mai mulţi părinţi consideră că fraţilor mai mici le este mai greu să înţeleagă atunci când greşesc. De aceea, pretind de la copiii mai mari toleranţă, iar atunci când aceştia nu le răspund la aşteptări, îi pedepsesc pentru că nu au fost suficient de înţelegători cu cei mai mici.
Psihologii spun că această atitudine este greşită, pentru că fratele cel mare se va simţi pedepsit pe nedrept şi, fie va reacţiona violent, fie va refuza comunicarea, crezând că nimeni nu îl înţelege.


Nu le cumpăra obiecte identice


Atunci când fiecare copil are propria sa jucărie, propria sa hăinuţă, identică celor pe care le au şi fraţii lui, un copil învaţă mai greu să împartă propriile obiecte. De aceea, trebuie să le stimulezi generozitatea şi să faci în aşa fel încât cei mici să aibă şi obiecte pe care să le împartă. Dacă le “antrenezi” generozitatea, vei avea parte de mult mai puţine conflicte de mediat.


Fiţi voi înşivă un exemplu pozitiv


Dacă voi vă înţelegeţi, vă ajutaţi şi vă simţiţi bine împreună, atunci copiii vă vor imita comportamentul. În plus, este bine ca atunci când observaţi diferenţe între abilităţile copiilor să nu încurajaţi rivalitatea dintre ei. Este foarte posibil ca unul dintre copii să fie mai talentat, să aibă rezultate şcolare mai bune, dar niciunul dintre fraţi nu trebuie să se simtă inferior sau superior pe baza acestor lucruri. Atunci când vezi că, de pildă, unul dintre copii este mai bun la matematică, în timp ce altul este mai talentat la compuneri, este bine să îi rogi să se ajute reciproc.

Specialiştii recomandă ca, în niciun caz să nu reproşezi copilului mai slab pregătit că nu este la fel de bun ca fratele lui. Din contra, ar trebui să îl rogi pe cel mai priceput să îl ajute şi pe celălalt astfel încât niciunul dintre copii să nu se simtă inferior. “Pentru că tu eşti mai bun la matematică, te rog să-l ajuţi şi pe fratele tău la teme” sau “Dacă tu ai terminat de aranjat jucăriile, ajută-l şi pe fratele tău şi apoi puteţi ieşi afară” sunt câteva exemple despre care specialiştii psihologi spun că funcţionează mult mai bine decât reporşurile în astfel de situaţii.