Se apropie perioada examenelor şi, odată cu ea, emoţiile. Pentru că părinţii tremură alături de adolescent, la fiecare test. Presiunea se amplifică atunci când elevul sau studentul este nesigur, anxios. Ca părinte, îl poţi ajuta cu câteva lucruri.

1. Explică-i copilului că este normal să fie stresat

Şi că frica are şi aspecte pozitive: ea ne ajută să fim „în alertă” şi, deci, mai atenţi. Dacă înţelege că emoţiile sunt fireşti, va reuşi mai uşor să îşi accepte nervozitatea şi să îşi păstreze stăpânirea de sine.

2. Motivează-l, în loc să îl cerţi

Un prim pas ar fi să te gândeşti bine ce aşteptări ai de la el. Şi ce experienţe sau dezamăgiri ai avut tu în anii de şcoală, pe care i le transmiţi acum adolescentului, prin atitudinea ta. Unul dintre principalele motive pentru care copiii se tem de examene este reacţia părinţilor.

3. Nu învăţa împreună cu el, dar ajută-l când are nevoie

Şi oferă-i sfaturi (numai atunci) când ţi le cere. Poţi să îi propui să vă uitaţi împreună pe planificare, să inventariaţi ce ştie şi ce mai trebuie să înveţe. În schimb, învăţatul alături de el poate să ducă la tensiuni, conflicte şi stres inutil. Un profesor sau un coleg sunt mai potriviţi, dacă adolescentul preferă să înveţe împreună cu cineva.

4. Vorbeşte cu profesorii despre temerile adolescentului şi căutaţi împreună soluţii

Astfel aveţi şanse mai mari să îi reduceţi anxietatea, pentru că unul dintre principalele motive de stres îl reprezintă cerinţele excesive, o ştachetă de performanţă prea înaltă impusă de profesor sau de părinte.

5. Încurajează-l!

Adolescentul simte dacă aşteptările şi speranţele tale sunt foarte mari, iar acest lucru creează o presiune asupra lui, care îl poate inhiba. Explică-i că ai încredere în el şi că un eventual eşec nu te-ar dezamăgi sau destabiliza.

6. Asigură-te că primeşte ajutor

la obiectele de studiu unde se simte nesigur şi că materia este bine structurată.

7. Răsplăteşte efortul, nu succesul

Rezultatul unui examen nu poate fi cunoscut dinainte. Dar cu cât adolescentul se străduieşte mai mult şi depune mai mult efort, cu atât succesul devine mai probabil decât insuccesul.

8. Fii calm şi încrezător

Starea ta i se transmite adolescentului, chiar inconştient. O atmosferă tensionată poate transforma perspectiva examenului într-un eveniment care îi inspiră teamă.

9. În ziua dinaintea examenului, poate să repete materia, dar nu să nu asimileze lucruri noi

Şi nici pentru a recupera ce nu a învăţat până acum. Ceea ce studiază în această zi nu va mai avea timp să se „aşeze”, să se sedimenteze. Ba chiar ar putea să aibă un impact negativ asupra materiei deja învăţate. În schimb, este important ca în această zi să doarmă suficient şi să mănânce micul dejun.

10. Sfătuieşte-l să nu se grăbească şi să rezolve mai întâi subiectele pe care le ştie bine

Mulţi adolescenţi au tendinţa să rămână „agăţaţi” de primul subiect şi să îşi bată capul cu el, până când nu le mai ajunge timpul pentru celelalte.

Sfatul specialistului

Anca-Elena Vinţeanu, psihoterapeut

Lipsa de experienţă a adolescentuluilegată de examene îl poate face să perceapă într-un mod deformat sau exagerat un astfel de eveniment. Pentru a evita amplificarea dificultăţilor sau exagerarea demersurilor ce pot avea loc în jurul pregătirii unui examen, este important ca atitudinea părinţilor să se concentreze pe susţinerea, ascultarea şi înţelegerea a ceea ce copilul comunică sau încearcă să comunice în legătură cu emoţiile, sentimentele, aşteptările şi gândurile sale faţă de o astfel de experienţă, importantă pentru el şi viitorul său.

Adolescentul are sentimente, întrebări, aşteptări pe care poate sau nu să le comunice. Blândeţea, calmul, toleranţa şi atenţia părintelui, îndreptate către copil, oferă un mediu sigur, care îi permite exprimarea a ceea ce simte şi gândeşte.

Pentru a nu-i creşte starea de tensiune sau sentimentele negative ce pot aduce blocaje, refuzuri, diferite reacţii nepotrivite sau disproporţionate, este mult mai sănătos ca părintele să lase la o parte grijile, pretenţiile şi aşteptările sale. Astfel, poate face loc exprimării personalităţii copilului şi a trăirii de sine într-un mod autentic, necontaminat de fricile, grijile şi neîmplinirile părintelui.