O plantă cunoscută în popor sub mai multe nume, ca iarna-sângelui, ciocul-berzei, buruiană de săgetătură, năpraznicul s-a dovedit benefic în mai multe boli, în special în unele grave precum cancerul.

Năpraznicul mai este denumit şi Geranium robertianum sau iarba Sfântului Robert. Denumirea provine de la numele primei persoane care a studiat această plantă medicinală, un călugăr francez pe nume Robert, care a fost sanctificat. Planta a fost îndelung studiată de specialişti. Se distinge la marginea pădurilor de conifere prin florile sale cu nuanţe roz-violacee. Acestea conţin o cantitate impresionantă de germaniu, un compus care ajută la stimularea oxigenării celulare, necesară şi în perioada de vindecare a unor tumori maligne sau benigne. Cei care suferă de un tip de cancer, cum ar fi cel pulmonar, mamar, uterin, şi care se decid să urmeze un tratament cu această plantă au nevoie de sfatul medicului oncolog şi a unui fitoterapeut înainte. Năpraznicul este cunoscut şi pentru proprietăţile antitumorale, diuretice, hipotensive, astringente, cicatrizante şi antimicrobiene. De asemenea, este apreciat pentru faptul că susţine funcţionarea normală a tranzitului intestinal, a sistemului digestiv şi a glandelor sexuale feminine şi masculine deopotrivă. Este contraindicat femeilor însărcinate sau care alăptează şi persoanelor care au probleme cu prostata ori alergie la substanţele pe care le conţin leacurile cu năpraznic.

Citeste si: Plantele – speranţă sau amăgire în cancer?

Decoctul combate herpesul

 

În medicina naturistă, părţile aeriene ale năpraznicului sunt folosite  sub formă de decoct pentru tratarea herpesului. Este nevoie de 15 g de plantă uscată şi mărunţită, care se lasă 5 minute în 300 ml de apă rece, după care se fierbe alte 5 minute. Se strecoară şi se pun comprese pe zona afectată de câte ori este nevoie. În caz de herpes genital, se pot face spălături cu decoct de năpraznic. Se prepară din 2 căni de apă şi 4 linguri de plantă, pe care le laşi să fiarbă 5 minute. Cu acest decoct se poate clăti gura 5 minute, de 3 ori pe zi, în situaţia unei stomatite. Decoctul este util şi pentru cei cu hemoroizi. În acest caz, se pot face băi de şezut cu 1 litru de decoct pus în 5 litri de apă. Băile trebuie să dureze aproximativ 20 de minute, pentru a avea un efect antiinflamator şi cicatrizant.

 

Infuzia scade glicemia

 

Pentru persoanele cu diabet zaharat este benefic ceaiul de năpraznic, deoarece planta are capacitatea de a reduce nivelul glicemiei şi de a mări diureza. Este necesar să se bea 2-3 căni de infuzie de năpraznic neîndulcită în fiecare zi, pe stomacul gol şi între mese, timp de 1 lună. Această cură trebuie să fie urmată de o pauză de 1 săptămână şi jumătate. În situaţia expunerii prelungite la soare, se recomandă consumarea unui litru de infuzie de năpraznic în fiecare zi, până când dispar efectele nefaste. Infuzia este benefică şi în afecţiuni ale vezicii urinare, edeme, colici, gută, gastroenterită, hemoroizi.

 

Pulberea redă echilibrul hormonal

 

Geranina, una dintre substanţele care se regăseşte în năpraznic, are rol de reglator hormonal al aparatului genital, îmbunătăţeşte activitatea sexuală, creşte libidoul. De aceea, pulberea de năpraznic s-a dovedit un adjuvant pentru femeile cu ovar polichistic. Deoarece principala cauză a apariţiei acestei afecţiuni este dezechilibrul hormonal, se recomandă plante ca năpraznicul care restabilesc echilibrul. Se ia 1 linguriţă de pulbere, care se ţine sub limbă 10 minute, apoi se înghite cu un pahar de apă. Pulberea este utilă şi femeilor cu mentruaţie prelungită. În acest scop, pe o perioadă de 28 de zile, se pot lua zilnic, 2 - 3 linguriţe de pulbere. Procedura se poate relua după o pauză de 2 săptămâni.

 

Maceratul, indicat în colită sau diaree

 

Datorită substanţelor active pe care le conţine (taninul, vitamina C, sărurile minerale), năpraznicul revitalizează întreg organismul. Luat sub formă de macerat, ameliorează efectele colitei, combate diareea, susţine corpul în lupta contra unui cancer, ajută în caz de infertilitate, boli urinare, precum cistita, sau chisturi ovariene. Pentru a-l prepara, sunt necesare 1 cană de apă plată şi 2 linguri de plantă mărunţită. Se lasă la macerat, peste noapte, la temperatura camerei, apoi se strecoară, punându-se deoparte maceratul obţinut. Planta rămasă se combină cu 1 cană de apă fiartă şi se lasă la infuzat o jumătate de oră. Se strecoară din nou şi se pune peste macerat. De-a lungul unei zile, se beau 3 căni de astfel de macerat, între mese.