Tuse uscată şi sufocare? Poate fi o fibroză pulmonară!
Când plămânii noştri sunt supuşi unei agresiuni severe, apare inflamaţia, un mecanism de apărare folosit de organism pentru a se proteja de un agresor. Efectul inflamaţiei cronice este apariţia unui ţesut cicatrizat în plămâni. Ei îşi pierd elasticitatea, devin rigizi, iar pereţii sacilor alveolari se îngroaşă. Ca urmare, el va împiedica trecerea oxigenului în sânge şi expirarea CO2 şi va afecta alveolele, bronhiile mici (tuburile prin care trece aerul pentru a ajunge în plămâni) şi vasele sangvine pulmonare.
Fibroza pulmonară poate fi benignă, când prezintă doar câteva simptome. Dar, în unele cazuri, suferă o evoluţie constantă şi duce la complicaţii grave, cum sunt hipertensiunea pulmonară, creşterea presiunii în vasele de sânge ale plămânilor. Riscul de atac de cord, de accident vascular cerebral şi de contactare a unor infecţii respiratorii este, de asemenea, crescut. Poate fi cauzată de infecţiile virale Există o mare varietate de cauze care pot duce la fibroza pulmonară. Unele persoane - cum sunt agricultorii sau minerii - contractează boala la locul lor de muncă, prin inhalarea unor particule mici de minerale sau a altor particule care lezează alveolele. Alte afecţiuni care pot provoca fibroză sunt sarcoidoza, tuberculoza şi infecţiile virale, diabetul, poliartrita reumatoidă şi, rareori, lupusul. Şi unele medicamente puternice, radioterapia sau gazele industriale pot duce la formarea de leziuni pulmonare.
Persoanele cu risc de dezvoltare a fibrozei pulmonare sunt cele care respiră sau care au fost expuse la: praf anorganic (de exemplu, silicoză, azbestoză, berilioză), agenţi organici (fân mucegăit, îngrăşăminte de pasăre), gaze toxice (aerosoli, vapori, fum), radiaţii (radioterapie), unele medicamente sau droguri.
În general, această boală se manifestă în jurul vârstei de 50 de ani. La debut, apar, de obicei, 2 semne, care îngreunează stabilirea diagnosticului, deoarece se regăsesc în mai multe alte afecţiuni ale plămânilor: sufocare neobişnuită în timpul efortului fizic, care se permanentizează, şi o tuse uscată. Aceste simptome semnalează debutul fibrozei, dar pot fi prezente şi altele: pierderea rezistenţei în timpul activităţilor fizice sau zilnice, o diminuare a apetitului, oboseală, pierdere în greutate, o durere difuză în piept.
Cu timpul, mai pot apărea: probleme de respiraţie în orice moment al zilei, chiar dacă nu depunem un efort fizic, cianoza (colorarea albastră a buzelor, unghiilor şi, uneori, a pielii, cauzată de oxigenarea insuficientă a ţesuturilor), o deformare a degetelor.
Tratamentul fibrozei pulmonare depinde de cauza bolii. Terapia include şi corticosteroizii, meniţi să stopeze reacţia inflamatoare care afectează plămânii, să prevină apariţia de cicatrici sau de ţesut fibrotic şi să încetinească evoluţia bolii. În funcţie de caz, uneori sunt indicate şi alte tratamente, pentru ameliorarea anumitor simptome.
Iată ce mai poţi face dacă eşti expus riscului de a dezvolta fibroză pulmonară sau ai fost diagnosticat şi doreşti să îţi îmbunătăţeşti calitatea vieţii:
- Nu mai fuma.
- Tratează rapid orice infecţie respiratorie.
- Adoptă o dietă bogată în fructe şi legume.
- Vaccinează-te împotriva gripei şi a pneumococului.
Sfatul specialistului
Pentru diagnosticarea fibrozei pulmonare se iau în considerare anamneza amănunţită, examenul clinic, evaluarea funcţiei pulmonare şi rezultatele investigaţiilor imagistice. În funcţie de factorul etiologic, se recomandă şi alte investigaţii. De exemplu, sarcoidoza se recunoaşte cu ajutorul unui lavaj pulmonar.
Diagnosticul de certitudine al fibrozei pulmonare se pune pe baza analizei histopatologice a unei probe de ţesut (biopsie). În timpul operaţiunii de prelevare de ţesut, se poate introduce la nivel pulmonar un microscop de dimensiuni mici, care permite vizualizarea parenchimului pulmonar şi a modificărilor sale (investigaţia se numeşte bronhoscopie).
