Pandemia COVID-19 a determinat medicii să facă încă un pas către telemedicină. S-au făcut screeninguri pentru persoanele infectate, s-a oferit a două opinie mediclă şi au fost trataţi pacienţi utilizând telemedicina. Această modalitate de abordare şi-a dovedit din plin avantajele faţă de medicina clasică, într-o situaţie de criză majoră.

Telemedicina poate însemna coordonarea unui robot chirurgical prin console care permit medicului să fie pe o altă parte a globului, şi nu în sala de operaţie cu pacientul, sau o consultaţie oferită la telefon. Ambele înseamnă telemedicină, adică ajutor specializat oferit de un specialist unui pacient aflat la distanţă. Cu alte cuvinte, telemedicina implică folosirea mijloacelor tehnice de comunicare:  internet, video, audio, şi a înaltei tehnologii, precum roboţii, pentru a oferi consultaţii şi tratamente la distanţă.

Telemedicina are deja o istorie lungă, pionierii fiind medicii care au monitorizat sănătatea astronauţilor aflaţi în spaţiul cosmic, în anii ʼ60.

Astăzi, datorită tehnologiei prin satelit, sunt disponibile conexiuni digitale de mare viteză, astfel încât pacienţii pot primi un diagnostic şi ajutor de specialitate chiar şi în zone aflate la mare distanţă de civilizaţie. Medicii pot monitoriza funcţiile vitale, comunică prin transmisii video cu echipele de salvare şi oferă instrucţiuni. De asemenea, pot oferi consiliere medicală pacienţilor pe internet sau pot schimba documentaţie şi înregistrări medicale atunci când se află în echipe şi în locuri diferite.

Spitalul Colentina, adaptat situaţiei actuale

Pe toată durata situaţiei de urgenţă create de pandemia de coronavirus, Spitalul Colentina din Bucureşti a fost închis pentru internări şi transformat în centru  pentru tratarea pacienţilor infectaţi cu COVID-19. Chiar dacă din data de 17 martie au fost oprite toate internările, din dorinţa de a fi alături de pacienţii, în parteneriat cu Medicentrum şi Lite Microsystems, spitalul a pus la dispoziţia pacienţilor  un serviciu online gratuit de evaluare medicală la distanţă. Serviciul se accesează prin intermediul paginii Spitalului Colentina de pe website-ul Administraţiei Spitalelor şi Serviciilor Medicale Bucureşti, la adresa: https://pacient.assmb.ro/solicita-evaluare/

Prin intermediul platformei speciale Medicentrum, adaptată pentru Spitalul Colentina, se pot trimite detalii despre problemele de sănătate şi încărca documente medicale. Pe baza informaţiilor trimise, medicii pot oferi recomandări medicale, sau îndruma bolnavii către alte spitale.

Medicul „ajunge“ mai uşor la pacient prin telemedicină

Pentru pacient, avantajul major este că poate primi îngrijiri medicale în situaţii în care altfel nu s-ar fi luat nicio măsură. În caz de accidente, în locuri în care echipe medicale nu au acces, în spitale unde nu există specialişti pe anumite specializări disponibile doar în centre universitare, telemedicina aduce medicul lângă pacient prin intermediul tehnologiei. Se pot face filmări, se poate discuta cu pacinetul al distanţă se poate evalua starea sa în regim de urgenţă şi se pot lua decizii medicale prin telemedicină, până când se poate realiza transportul către o unitate medicală unde există toate dotările necesare.

În criza generată de noul coronavirus s-au văzut din plin beneficiile şi pentru sistemul medical. De exemplu, s-a făcut screening la distanţă pentru pacienţii aflaţi în carantină şi în izolare la domiciliu. În acest mod s-a evitat contactul cu cei infectaţi şi răspândirea viruslui. În cazul epidemiilor, tratarea bolnavilor prin telemedicină pare să fie o soluţie idelă pentru că degrevează spitalele de cazurile care pot fi gestionate fără internare, protejează personalul medical de infecţii şi generează economie de costuri având în vedere că transportul, internarea şi echipamentele implicate în gestionarea acestor bolnavi contagioşi nu mai sunt necesare.

Care sunt limitele telemedicinei

Telemedicina se aplică în domenii diverse de la dermatologie la neurologie şi este folosită pe scară largă la montiorizarea pacienţilor cu boli cornice. Cu toate acestea, există şi limitări, care ţin de situaţii în care medicul trebuie să aibă contact direct cu pacientul. Provocarea imensă pentru telemedicină este, de exemplu, adaptarea pentru situaţiile în care pacientul nu poate vorbi, iar medicul nu poate obţine informaţiile de care are nevoie fără examinare fizică, precum palparea.