De unde vine pofta de dulce?
Pofta normală de dulce este semnul unui organism echlilibrat şi care funcţionează în parametri optimi. Fiecare gustă din cand în când o tabletă de ciocolată, mănâncă o budincă aromată sau se delectează vara cu o îngheţată.
Dar ce se întâmplă atunci când pofta de dulce atinge un nivel în care nu te mai poţi controla, neavâd nicio putere în faţa unei prăjituri? Ei bine, atunci există o problemă.
Există mai multe motive pentru care simţim necesitatea de a mânca dulciuri. Potrivit experţilor, unul dintre motive este zestrea genetică, care stabileşte încă de la naştere gustul dulce preferat pentru tot restul vieţii. Carbohidraţii stimulează eliberarea de serotonină, o substanţă care are drept efect apariţia unei senzaţii plăcute. Gustul dulce determină şi eliberarea de endorfine, nişte substanţe care determină apariţia senzaţiei de calm şi relaxare, aidoma unui drog natural.
Citeşte şi:
4 soluţii care reduc pofta de dulce
Mai mult, experţii susţin că este implicată şi o importantă componentă învaţată, suprapusă celei genetice. Astfel, de fiecare dată cand ne răsplătim eforturile cu ceva dulce se accentuează preferinţa pentru dulciuri, ducând în final la necesitatea repetată de a le mânca. Desigur, problema capătă importanţă atunci când consumăm în cantitate mare produse ce conţin zahăr in concentraţii ridicate, precum dulciuri rafinate, sucuri, sosuri, iaurturi sau prăjituri. Necesarul zilnic al unui bărbat este de 9 linguriţe de zahăr pe zi, iar al unei femei de 6 linguriţe.
