Ce înseamnă, de fapt, o familie disfuncțională? Opinia psihologului
Conceptul de familie joacă un rol foarte important în creșterea și dezvoltarea fiecărei persoane. Ce înseamnă însă o familie disfuncțională?
În sine, familia ar trebui să fie acel mediu în care să regăsim înțelegere, iubire, afecțiune, sprijin și suport necondiționat. Cu toate acestea, există și cazuri în care mediul respectiv nu este unul sănătos, pozitiv sau eficient pentru creșterea și dezvoltarea copiilor. Așadar, este important să discutăm și să înțelegem la ce se referă conceptul de „familie disfuncțională”. Subiectul este unul adesea discutat în literatura de specialitate, însă nu este suficient de cunoscut în societate. Te invit să rămâi până la finalul articolului pentru a înțelege mai bine acest concept.
Ce înseamnă o familie disfuncțională?
Familia disfuncțională este caracterizată printr-o comunicare deficitară. Membrii familiei întâmpină dificultăți în momentele în care trebuie să discute, iar comunicarea este fie limitată, fie complet absentă. Oamenii nu se simt confortabil în momentul în care trebuie să-și exprime gândurile, emoțiile și trăirile, tocmai pentru că mediul nu este suficient de „prietenos” cât să le permită să facă acest lucru.
Într-o familie disfuncțională, având în vedere că însăși comunicarea este una deficitară, sunt adesea întâlnite conflictele. Deși psihologia ne arată că un conflict are rolul de a ne ajuta să eliberăm tensiunea, așadar, are și părți pozitive, acest lucru nu se întâmplă dacă vorbim despre o familie disfuncțională. Într-un astfel de mediu, conflictele sunt la ordinul zilei, caracterizate în unele cazuri de agresivitate fizică, verbală sau emoțională.
Totodată, într-o familie disfuncțională sunt adesea regăsite comportamentele de neglijare. Copiii nu primesc atenția pe care o merită și nu beneficiază de cadrul de care au nevoie pentru a avea parte de o bună dezvoltare, aspect care se reflectă ulterior în viața de adult. În familia disfuncțională nu există limite sau reguli, așa cum se întâmplă într-un cadru sănătos și armonios, astfel, copiii se pot simți adesea în nesiguranță.
Ce impact are familia disfuncțională asupra copilului?
Copilul care a crescut într-o familie disfuncțională, ajuns la vârsta de adult, se poate confrunta cu o serie de tulburări psihologice. Conceptul de familie este foarte important atunci când discutăm despre creșterea și dezvoltarea copilului, având în vedere că mediul de proveniență influențează principiile, valorile, credințele și convingerile fiecărui individ. Atunci când un copil crește într-un mediu disfuncțional, poate ajunge în viața de adult să se confrunte cu anxietate, depresie sau chiar și tulburare de stres posttraumatic, având în vedere experiențele pe care le-a experimentat în perioada copilăriei. Totodată, adulții care provin dintr-o familie disfuncțională pot avea dificultăți de comunicare, care se reflectă în relațiile pe care le formează atât într-un cadru personal, cât și în mediul profesional. Acestora le poate fi greu să mențină o relație sănătoasă cu persoanele din jur, tocmai pentru că nu știu ce înseamnă cu adevărat acest lucru și fiindcă nu au experimentat vreodată o interacțiune eficientă, cu un impact pozitiv din punct de vedere psihologic.
De asemenea, adulții care provin dintr-o familie disfuncțională pot dezvolta, la rândul lor, comportamente autodistructive. Acest lucru se explică prin simplul fapt că un copil preia, de cele mai multe ori, modelele pe care le vede în familie. Pentru un copil, familia este cel mai important punct de reper, iar dacă în acel mediu există anumite comportamente autodistructive, ele vor fi preluate odată cu trecerea timpului.
Copilul crește cu impresia că „așa este normal să mă comport, pentru că așa am văzut la mama și la tata” și preia prin imitație tot ceea ce a observat în jurul lui. Mai mult decât atât, copiii pot prelua anumite tipare comportamentale și din dorința de a se simți integrați și acceptați de figurile de atașament. Din acest punct de vedere, este relevant ca părinții să înțeleagă cât de important este să le ofere copiilor un exemplu de „AȘA DA” în fiecare zi, să fie atenți la propriile comportamente și să încerce să lucreze cât mai mult cu propria persoană și cu dificultățile pe care le întâmpină.
A apela la un psiholog într-o astfel de situație este un act de curaj și metoda prin care fiecare membru al familiei poate dobândi resursele de care are nevoie pentru a produce o schimbare necesară și benefică în viitorul apropiat. Copilul este un adult în devenire, tocmai de aceea, este relevant să beneficieze de un mediu armonios de creștere și dezvoltare.
Autor:
Lupu Alexandra Gabriela
Psiholog clinician
Psiholog în securitatea și apărarea națională
https://www.facebook.com/psihologalexandragabrielalupu
