Sfaturi pentru a veni de hac nevrozelor

1 furie jpg jpeg

Stresul cronic şi amestecul zilnic de frustrare, frică, îngrijorare pot duce la tulburări diverse, de la cea de anxietate la cea obsesiv-compulsivă sau la ipohondrie. Şi pentru că toate acestea trebuiau să poarte un nume, li s-a spus nevroze.

Cele mai frecvente suferinţe psihice ale vremurilor noastre sunt nevrozele, tulburările de dispoziţie şi de personalitate şi depresia. Nevroza este o tulburare mentală de lungă durată, de care persoana afectată este conştientă şi care nu perturbă funcţiile esenţiale ale personalităţii. Spre deosebire de psihoză, ea nu generează pierderea contactului cu realul, iar persoana nevrotică rămâne, într-o mai mică sau mai mare măsură, adaptată la viaţa socială. Totuşi, nevroza este resimţită ca o povară grea pentru cei afectaţi.

De ce apar

Conflictele nerezolvate sau reprimate, provenite de cele mai multe ori din copilărie, se transformă în probleme şi, în condiţii de stres, încep să se manifeste prin simptome psihice, psihosociale sau fizice. Potrivit specialiştilor, acestea reprezintă o modalitate a psihicului celui afectat de a atrage atenţia asupra suferinţei sale şi de a cere ajutor. Din păcate, cei din jur reacţionează, de obicei, defensiv la comportamentul negativ, neobişnuit, al nevroticului.

Termenul nevroză este folosit de majoritatea psihologilor pentru a desemna diverse tulburări psihice - fobiile, tulburarea de anxietate, atacul de panică, tulburarea obsesiv-compulsivă, isteria, ipohondria şi anumite tulburări schizoide sau paranoice.

Se manifestă şi fizic

Manifestările mentale includ anxietate, depresie, gânduri sau acţiuni obsesive. În plan emoţional, apar stări tensionate, modificări frecvente ale dispoziţiei, sentimente de vinovăţie, pierderea încrederii în sine, teamă, insecuritate, ruşine, probleme în relaţiile interpersonale, scăderea treptată a performanţei. Simptomele fizice sunt tulburări de somn, tulburări sexuale, bulimia sau anorexia şi dureri fără o cauză organică.

Poate fi nevoie de psihoterapie

Tratamentul nevrozelor depinde de tipul lor şi de intensitatea suferinţei pe care o provoacă. Ele se pot manifesta printr-un disconfort care nu afectează ritmul cotidian şi viaţa socială, dar şi prin limitări extrem de neplăcute ale vieţii de zi cu zi, care cresc progresiv în intensitate dacă nu sunt tratate corespunzător. În formele uşoare, persoana afectată poate recăpăta controlul prin propriile forţe, cu ajutorul unor tehnici de gestionare a stresului. În cele moderate însă nu se va mai descurca singură, iar în cele severe, problema nu va putea fi depăşită sau ameliorată fără o terapie specializată. Iar aceasta este psihoterapia. De aceea, este recomandabil ca, în cazul oricărui comportament nevrotic să ceri sfatul unui psiholog sau unui psihoterapeut.

Prin psihoterapie poate fi descoperită cauza adâncă a nevrozei, astfel încât răul este atacat la rădăcină şi conflictul interior poate fi rezolvat cu succes. În nevrozele severe, specialiştii pot recomanda însă şi tratamentul medicamentos. Inhibitorii de recaptare a serotoninei, de pildă, compensează dezechilibrul apărut în sistemul de neurotransmiţători. Dar există şi alte medicamente care sunt prescrise în nevroze, pentru a alina temporar suferinţa celui afectat. În unele cazuri, terapia include şi măsuri de reintegrare socială a persoanei afectate.

Ca o concluzie, trebuie precizat însă că medicamentele suprimă doar simptomele neplăcute ale nevrozei, nu tratează şi cauza. De aceea, psihoterapia este recomandată ca o metodă mai eficace, cu rezultate pe termen lung.

Ştiai că...

  • ... potrivit studiilor, nevrozele apar cel mai des în al treilea sau al patrulea deceniu de viaţă?
  • ... nevrozele afectează mult mai des femeile decât bărbaţii?