Tot ce trebuie să ştii despre bacteria ulcerului

Stresul, fumatul, regimul alimentar nesănătos, dar şi consumul în exces de anumite substanţe antiinflamatoare cum sunt aspirina, ibuprofenul sau diclofenacul pot duce la apariţia ulcerului.

Aproape 80% din cazurile de ulcer gastric şi 90% din cele de ulcer duodenal sunt cauzate de infecţia cu Helicobacter pylori. Bacteria poate fi luată din sursele de apă tratate necorespunzător, din alimentele neprocesate, dar şi pe cale orală, de la o persoană purtătoare.

În general, bacteria poate fi prezentă în organism fără simptome, însă în cazul persoanelor mai sensibile riscul de a suferi de gastrită sau de ulcer creşte. Cum afectează organismul

Helicobacter pylori este o bacterie sub formă de spirală, care afectează mucoasa gastrică. În cazul unui organism sănătos există un echilibru între cantitatea de suc secretat de stomac şi mucoasa gastrică ce căptuşeşte pereţii acestuia.

Însă, bacteria Helicobacter pylori se lipeşte, datorită formei sale, cu uşurinţă de pereţii stomacului, unde provoacă infecţii, binecunoscutele gastrite.

Acestea duc la dezechilibrul florei intestinale şi implicit, la înlăturarea barierei de protecţie împotriva acidului gastric, iar astfel este favorizată apariţia ulcerului. Netratate, aceste afecţiuni pot duce la complicaţii, cea mai gravă fiind cancerul gastric.

Mai poţi citi:

- Masajul la mâini, leac pentru migrene şi ulcer

- Care sunt cauzele apariţiei ulcerului?

- Alimente permise şi interzise în ulcer

Ce simptome ar trebui să te alarmeze

Simptomele care anunţă prezenţa bacteriei în organism sunt cele date de gastrită sau de ulcer, cel mai comun semn fiind durerea abdominală, în special în zona coastelor.

Durerea se accentuează atunci când stomacul este gol şi scade în intensitate după ce este luată masa sau este administrat un medicament antiacid. Alte simptome comune care indică infectarea cu această bacterie sunt: arsurile, scăderea în greutate, lipsa apetitului, balonarea, greaţa şi scaun închis la culoare.

Cum se pune diagnosticul

Pentru a determina prezenţa bacteriei în organism, se pot face o serie de analize. Prin testarea sângelui se poate observa dacă au apărut anumite schimbări în structura sângelui în urma infestării cu Helicobacter pylori. La fel de util este şi testul respirator. Acesta se realizează cu ajutorul unei băuturi pe bază de carbon.

Dacă o persoană este infectată cu bacteria Helicobacter pylori organismul absoarbe moleculele de carbon şi le elimină mai târziu prin respiraţie. Un aparat special măsoară conţinutul de carbon, îndicând astfel prezenţa bacteriei. De asemenea, în stabilirea diagnosticului se mai poate realiza analiza materiilor fecale, dar şi endoscopia digestivă superioară.

Se tratează cu antibiotice

Pentru a evita infecţia cu Helicobacter pylori este recomandat să te speli pe mâini cu săpun de fiecare dată după ce ai folosit toaleta sau înainte să mănânci. În acelaşi timp, alimentele trebuie bine spălate şi gătite în mod corespunzător, iar apa trebuie consumată doar din surse verificate.

Deşi este comună, bacteria este destul de greu de îndepărtat, fiind necesare anumite scheme de tratament. În cele mai multe cazuri, tratamentul constă în combinaţii de antibiotice, şi medicamente care să reducă nivelul acidului gastric din stomac, pentru ca antibioticele să-şi facă efectul.

Sfatul Click Sănătate! Copiii sunt cei mai predispuşi infecţiei cu bacteria Helicobacter pylori, deoarece intră în contact cu tot felul de bacterii, mai ales când sunt în parc, la joacă. Aşadar, este recomandat să ai grijă ca micuţul să se spele pe mâini cu apă şi cu săpun după ce intră în casă.

Dr. Daniela Cristea, medic primar gastroenterolog

Clinica Gastroenetero Medical, Tecuci

Contractarea infecţiei cu Helicobacter pylori se produce în copilărie, iar calea de transmitere este fecal-orală, oral-orală şi, posibil, hidrică (prin consumul de apă). Aproape 50% din populaţia globului şi peste 60% din populaţia României este infectată cu această bacterie, dar numai 10% face ulcer.

Infecţia se poate contracta şi în perioada adultă, mai ales în ţările dezvoltate din punct de vedere al condiţiilor de igienă şi îngrijire, transmiterea în copilărie, la această categorie, fiind mai mică. Infecţia se dezvoltă mai uşor la membrii aceleiaşi familii şi la persoanele instituţionalizate, explicaţia constând în transmiterea mai uşoară.