Dr. Teodor Bădescu: „Suplimentele alimentare promovate la TV ar trebui controlate mai bine!“

1 2 jpg jpeg

Când ar trebui să mergem la medicul gastroenterolog? Dr. Teodor Bădescu: La medic în general, după vârsta de 30 de ani, iar, în condiţiile în care nu suferim deja de unele afecţiuni, ar fi bine să mergem anual. La medicul gastroenterolog, cei mai mulţi ajung când au o problemă, cum ar fi dureri abdominale, senzaţie de balonare sau tulburări de tranzit, rectoragii sau melenă etc. Care sunt analizele de rutină pentru depistarea eventualelor probleme de sănătate ale sistemului digestiv? Întotdeauna este bine să se înceapă cu analizele uzuale, inclusiv markerii virali hepatici pentru hepatitele B şi C (AgHBS şi Ac anti VHC), în funcţie de rezultate urmând să extindem paleta probelor biologice. Ca investigaţii de bază rămân ecografia de abdomen total, endoscopia digestivă superioară (EDS) şi colonoscopia totală (până la cec), putându-se adăuga şi investigaţii de înaltă performanţă, cum ar fi examenul CT şi RMN abdominal, cu substanţă de contrast, ecoendoscopia, ERCP s.a. E adevărat ce se spune că ficatul nu doare? Într-adevăr, ficatul, de regulă, nu doare (ca excepţii, doar unele forme avansate de cancer hepatic). Bine inervată şi, prin urmare, durerasă, este doar capsula hepatică şi în imediata proximitate, colecistul, colica biliară cu complicaţiile acesteia fiind cunoscută pentru durerile care o însoţesc şi simptomatologia asociată. Cât sunt de eficiente suplimentele alimentare atât de intens promovate la Tv, destinate protecţiei/ regenerării ficatului? În opinia mea, aceste aşa-zise suplimente alimentare, care în realitate ar trebui controlate, dacă nu mă înşel, de Ministerul Agriculturii şi nu de Agenţia Medicamentului, au o promovare atât de agresivă în tot ce înseamnă media (TV, reţele de socializare, internet etc.) şi care de multe ori au şi preţuri pe măsură sunt scăpate de sub orice control. Majoritatea oamenilor le folosesc însă cu multă încredere şi adesea în detrimentul medicamentelor recomandate de medic, ceea ce poate duce la agravarea unor afecţiuni. Există însă şi efectul placebo, mulţi pacienţi cu probleme funcţionale simţindu-se bine după astfel de cure. De ce apare gastrita? Ce rol are stresul? Există mai multe cauze care favorizează o gastrită, printre care amintim predispoziţia genetică, viaţa dezordonată, cu mese neregulate, excesele alimentare şi abuzul de alcool, fumatul, suprasolicitările de orice fel, inclusiv emoţionale şi bineînţeles, stresul, care acţionează în mod sinergic cu factorii mai sus menţionaţi. Cum ne dăm seama că avem Helicobacter pilori, bacteria ulcerului? Mulţi dintre noi avem această bacterie şi suntem asimptomatici (mai ales persoane peste 50 de ani). Prezenţa sa poate da însă o simptomatolgie de tip digestiv, mai ales la tineri, tradusă prin epigastralgii, senzaţie de greaţă şi gust de cocleală etc. De menţionat însă, asocierea acestei bacterii cu ulcerul gastric şi duodenal, cancerul gastric (atât carcinomul, dar şi limfomul Malt), stomacul operat s.a., cazuri în care este obligatoriu tratamentul de eradicare. Cum facem diferenţa între ulcer şi gastrită? Cred că fără endoscopie digestivă superioară este greu de făcut o diferenţă clară, mai puţin poate ulcerul deja complicat. Ce este boala de reflux gastroesofagian? Ce măsuri îi ajută pe pacienţii cu această boală (stil de viaţă etc...)? Boala de reflux gastroesofagian (BRGE) este o afecţiune din ce în ce mai frecventă, însoţită sau nu de hernie hiatală şi care se traduce prin arsuri epigastrice (pirozis) şi senzaţie de reflux, adeseori noaptea, în timpul somnului sau pur şi simplu, prin accese de tuse seacă, supărătoare ce apar postprandial sau în poziţie orizontală. În afara unui tratament adecvat, foarte importante sunt şi măsurile privind un stil de viaţă sănătos (mese regulate, nu sare peste mese, nu mănâncă mult la o masă, nu mănâncă repede, nu bea lichide în timpul mesei, nu se întinde la orizontală sau în fotoliu cel puţin 30 de minute după masă, doarme pe o pernă mai ridicată etc). Ce se poate diagnostica şi trata prin endoscopie digestivă superioară? Endoscopia Digestivă Superioară explorează faringele, esofagul, stomacul şi duodenul, până la nivelul duodenului. Investigaţia permite prelevarea de biopsii de la orice nivel în segmentele menţionate, dar şi măsuri terapeutice, cum ar fi ligatura endoscopică a varicelor esofagiene mari, profilactic sau într-o hemoragie digestivă superioară prin efracţia acestora, polipectomia endoscopică, tratamentul endoscopic al unei hemoragii digestive ce apare, de exemplu, într-un ulcer activ, prin injectare de substanţe vasoconstrictoare, electrocoagulare şi aplicare de clipuri (hemoclipare), ca să menţionăm doar câteva din avantajele acestei investigaţii. Cum recunoaştem o boală digestivă inflamatoare? Diagnosticul unei boli intestinale inflamatorii nu este simplu. Simptomele de cele mai multe ori pot fi înşelătoare, cel mai frecvent întâlnindu-se apariţia unor scaune moi amestecate cu sânge, însoţite de inapetenţă şi pierderea ponderală, dar existând şi situaţii când debutează printr-o complicaţie severă cum ar fistulele digestive, perforaţiile sau ocluzia intestinală. De aceea, diagnosticul de certitudine se pune doar histopatologic, prin biopsii obţinute cel mai adesea în urma efectuării unei colonoscopii totale, până la cec şi ultimele anse ileale sau EDS (există şi cazuri de boală Chron cu localizare duodenală, anală, dar şi la nivelul altor segmente digestive, nu numai colonică şi ileală). Care sunt simptomele bolilor digestive pe care nu trebuie să le ignorăm? În general, pacienţii sunt alertaţi de două simptome majore: durerea şi hemoragia, dar nu trebuie ignorate nici inapetenţa, febra fără simptomatologie asociată respiratorie sau urinară, tulburările de tranzit, pierderea ponderală semnificativă pe termen scurt - ca să enumerez doar pe cele mai frecvente. Prezenţa sângelui în scaun. Cât e de grav acest simptom? Poate fi doar în contextul unei simple boli hemoroidale, dar şi în contextul prezenţei unor tumori benigne sau maligne, bolilor inflamatorii intestinale, angiodisplaziilor şi multor alte afecţiuni. De aceea, efectuarea cât mai urgent a unei colonoscopii totale este absolut obligatorie. Când este indicată colonoscopia? Colonoscopia totală se spune că ar trebui făcută, cel puţin o dată, oricărei persoane trecute de 50 de ani. De asemenea, este obligatorie la cei cu cazuri de cancer de colon la rudele apropiate (de gradul I). În rest, orice simptom de tip digestiv (durere, senzaţie de greaţă şi balonare, tulburări de tranzit, inapetenţă şi pierdere ponderală, rectoragii sau melena fără cauză evidentă la EDS) trebuie investigat inclusiv printr-o colonoscopie totală, cu pregătire corespunzătoare. Cum putem preveni cancerul de colon? Cancerul de colon se poate preveni printr-un stil de viaţă echilibrat şi o alimentaţie sănătoasă, bogată în fibre, activitate fizică moderată efectuată zilnic, în special în aer liber, evitarea exceselor de orice fel, odihnă minim 8 ore zilnic, prevenirea obezităţii, dar şi efectuarea periodică, anuală, a unor analize din scaun, cum ar fi testul hemocult sau dozarea calprotectinei fecale şi bineînţeles a colonoscopiei, după împlinirea vârstei de 45-50 de ani. La cei cu antecedente familiale de cancer de colon, colonoscopia se va face începând cu o vârstă cu minimum 10-15 ani mai mică decât vârstă pacientului (rudei) pe care o avea când i s-a pus diagnosticul de neoplasm colonic. Numiţi-ne, vă rugăm, primele 5 boli digestive cele mai frecvente ale românilor. Cred că ordinea ar fi următoarea: - Ciroză hepatică cu complicaţiile acesteia, în primul rând în contextul infecţiilor cronice cu viruşi hepatici (VHB şi VHC) şi al alcoolismului - boală de reflux gastroesofagian şi sindromul de intestin iritabil, în special la tineri - cancerul digestiv, în special hepatic (hepatocarcinomul), de pancreas şi colon, numărul pacienţilor fiind într-o creştere îngrijorătoare - steatohepatita sau ficatul gras non-alcoolic, cauză din ce în ce mai frecventă a hepatocarcinomului - bolile inflamatorii intestinale (colita ulcerativă şi boala Crohn) - pancreatitele, atât cele acute, având ca etiologie abuzul de grăsimi, alcool şi patologia biliară, cât şi cele cronice. CV Teodor Bădescu Teodor Bădescu are 28 de ani de practică medicală, dintre care 18 ani în cadrul Spitalului Universitar de Urgenţă din Bucureşti. 14 ani din carieră i-a petrecut în cadrul Spitalului de Urgenţă al M.A.I., „Prof. Dimitrie Gerota“. Este doctor în medicină şi deţine competenţe în endocospie În prezent, poate fi găsit la Spitalul Clinic Sanador.