Dr. Georgiana Tache: „Mişcarea este medicament”

- Care sunt cele mai frecvente afecţiuni care necesită recuperare medicală?

Cea mai frecventă afecţiune este suferinţa degenerativă, mai exact, boala artrozică, manifestată clinic prin dureri de genunchi (gonartroza), de şold (coxartroza) sau de spate (spondiloza sau spondilodiscartoza), cu limitarea mobilităţii articulare şi restricţionarea activităţilor cotidiene. Reprezintă o consecinţă a îmbătrânirii populaţiei, dar şi a sedentarismului, adoptat ca stil de viaţă, încă de la vârste tinere.

De asemenea, menţinerea unor poziţii vicioase şi/sau monotone, prelungite în timp, poate conduce la decondiţionare fizică la efort cu afectarea structurilor aparatului locomotor. Inclusiv cu apariţia herniei de disc.

Urmează accidentările sportive sau accidentele rutiere sau casnice soldate cu entorse, contuzii, fracturi, rupturi musculare, care necesită sau nu intervenţie chirurgicală de specialitate, dar oricum, sunt însoţite de diferite grade de disfuncţionalitate articulară, ce trebuie recuperate.

Legat de creşterea speranţei de viaţă, dar şi a stresului cotidian, se instalează mult mai frecvent cardiopatia ischemică, hipertensiunea arterială, creşte frecvenţa de apariţie a accidentelor vasculare cerebrale (AVC) şi se instalează de timpuriu semnele neurodegenerării, întâlnite în boala Parkinson, Alzheimer şi demenţa senilă.

- Cum putem acţiona împotriva durerilor de spate, o problemă des întâlnită a zilelor noastre?

Putem preveni instalarea durerilor de spate prin pauze respectate la intervale de timp prestabilit (atunci când desfăşurăm muncă de birou), prin practicarea cu prudenţă a unei activităţi sportive sau de agrement, precum plimbarea, joggingul necompetiţional, dansul sportiv, zumba, pilates, înot, aquagimnastica, yoga etc. sau prin efectuarea cu rigurozitate a unui program de întreţinere a condiţiei fizice chiar şi la domiciliu, dacă nu vrem să mergem la o sală de sport. Menţinerea unei greutăţi corporale acceptabile, nu neapărat ideale, este un alt obiectiv important. Util este să renunţăm la autovehicul şi să ne deplasăm mai mult pe jos, cu trotineta sau cu bicicleta, de exemplu.

Dacă, totuşi, durerile de spate s-au instalat, consultăm medicul de recuperare medicală. În situaţia în care analizele şi investigaţiile nu necesită recomandarea unei consultaţii de către medicul ortoped, reumatolog, neurolog sau neurochirurg, atunci, după o cură de câteva sedinţe de fizioterapie, se începe programul de kinetoterapie. Medicina a evoluat, recuperarea se face mai repede, este personalizată şi asistată de echipamente smart (se adaptează în timp real la nivelul funcţional al utilizatorului), de terapeuţi super competenţi, cunoscători ai tehnicilor de elongaţie, manipulare vertebrală, aplicare benzi kineziologice, chiropractică etc. Medicamentele sunt recomandate cu atenţie, vrem mai puţină agresiune toxică şi mai multă reabilitare şi revenire în activitate. Suplimentele pot fi de ajutor, precum vitaminele D, C, B, E sau terapia regenerativă.

- În ce constă recuperarea medicală după un accident vascular cerebral?

Recuperarea post AVC trebuie începută imediat, arată ultimele studii clinice. Ea constă în programe de gimnastică medicală de recuperare sau kinetoterapie (terapie prin mişcare) efectuate iniţial ajutat, apoi independent, de către persoana cu deficit motor: hemipareză, hemiplegie. Medicina a evoluat astăzi spre utilizarea echipamentelor robotizate care iniţiază, susţin şi ajută la efectuarea mişcării. Nu uităm nici de end effectori, sub formă de mănuşi sau dispozitive de mers care realizează mişcarea atunci când aceasta nu este posibilă. Prin urmare, există tendinţa actuală să se renunţe la clasicele cadre de mers, cârje sau cărucioare cu rotile. În orice situaţie, exerciţiile efectuate sunt supravegheate de kinetoterapeut sau orice alt specialist în domeniul reabilitării medicale. Nu uităm nici terapia ocupaţională, ergoterapia, logopedia, psihoterapia. Clasicele echipamente precum banda de mers, bicicleta statică sau scripeţii, greutăţile, fitball-ul, benzile elastice sunt binevenite dacă persoana, după AVC, prezintă doar deficit motor minor. Deosebit de utilă este şi recuperarea în bazin cu apă.

- Pot face mişcare persoanele care au suferit un infarct?

Mişcarea este terapia ideală pentru pacientul post infarct miocardic. Dacă ne gândim de ce a avut infarct o persoană, ne răspundem singuri la întrebare. Factorii favorizanţi şi/sau de risc ai unui eveniment vascular coronarian sunt: sedetarismul, supraponderalitatea, alimentaţia neconcordantă, alte obiceiuri nocive sănătăţii (fumatul, consumul excesiv de alcool sau alte toxice) sau afecţiuni asociate, precum dislipidemia, diabetul zaharat etc. Prin urmare, orice persoană care a suferit infarct este sfătuită să prevină recăderea şi să îşi ofere un drum nou în viaţă prin înscrierea într-un program de reabilitare medicală, program ce respectă un prototcol de creştere progresivă a nivelului efortului fizic desfăşurat.

- În prezent, care sunt cele mai eficiente metode de recuperare medicală pentru boala artrozică?

Boala artrozică sau reumatismul articular degenerativ apare prin degradarea progresivă a structurilor articulare cu instalarea durerii şi scăderea mobilităţii, cu restricţionarea activităţilor zilnice.

Cauzele şi factorii de risc sunt reprezentaţi de predispoziţia genetică, lipsa mişcării sau sedentarismul, alimentaţia necorespunzătoare (diete prelungite, lipsa nutrimentelor din alimentaţie, necesar insuficient de minerale şi vitamine), supraponderalitatea sau obezitatea şi, nu în ultimul rând, supraîncărcarea articulară sau uzura din contextul activităţii sportive de perfomanţă sau neantrenate (activitatea fizică practicată ocazional, fără încălzire prealabilă) sau accidentările cu repercusiune asupra aparatului locomotor şi, implicit, asupra articulatiilor.

Practic, se distruge cartilajul hialin, se modifică compoziţia şi cantitatea lichidului sinovial, se supraîncarcă osul, apar osteofite, se îngustează spaţiul articular dacă discurile sau meniscurile scad în înălţime prin deshidratare, articulaţia se inflamează uneori (sinovia care tapetează cavitatea articulară se inflamează), apoi articulaţia se deformează şi doare.

Recomandam antiartrozicele sau suplimentele articulare condroprotectoare, care conţin componente naturale cu efect şi antiinflamator, scădere ponderală, practicarea activităţii fizice cu prudenţă, adaptat posibilităţilor noastre (înotul şi aquagimnastica sunt deosebit de utile), eventual electrogimnastica, terapie cu laser, dietă adecvată echilibrată şi, nu în ultimul rând, terapie articulară regenerativă.

Utilizez cu succes acest timp de terapie, care constă din suplimente vascoelastice administrate intraarticular, dar şi terapie regenerativă cu PRP, de aceea recomand tuturor pacienţilor cu boală artrozică să solicite acest tip de terapie medicilor curanţi.

- Ce este electrogimnastica şi cui îi este indicată?

Electrogimnastica sau gimnastica pasivă se bazează pe contracţiile musculare generate de impulsurile electrice descărcate prin intermediul unor electrozi, asupra efectorului muscular. Este o metodă utilizată cu succes în recuperarea forţei musculare, pornind de la nevoia persoanelor cu deficit motor (decondiţionare fizică, pareză, paralizie), până la sportivii de performanţă care urmăresc creşterea tonusului muscular într-un interval scurt de timp.

Mai reprezintă şi o variantă de antrenament pentru oricine doreşte eficienţă maximă, recomandându-se combinaţia dintre metoda pasivă cu activă, adică efectuarea unui program de exerciţii în timpul electrostimulării.

Pentru pacienţii neurologici (post AVC, scleroza amiotrofică etc) sau la cei care au menţinut un repaus îndelungat (după fractură sau după intervenţie chirurgicală, diastazis al muşchilor drepţi abdominali după sarcini repetate, osteoporoza de imobilizare etc) se recomandă frecvenţe scăzute şi intensităţi limitate ale curentului de joasă frecvenţă utilizat.

Se mai recomandă să se asocieze vitamino mineraloterapie (vitamina D, B, E, C, calciu, fier etc), regim alimentar normocaloric şi hiperproteic, dar şi cunoaşterea indicaţiilor şi contraindicaţiilor electrostimulării.

Pacienţii cu anemie, tulburări de coagulabilitate, purtătorii de osteosinteze sau pacemaker (stimulator cardiac), anumite afecţiuni neurologice degenerative, miopatii, pacienţii caşectici sau foarte slabi, aflaţi la dietă, sarcina avansată, musculatura extrem de slăbită după imobilizare sau deficienţa funcţională avansată, osteoporoza cu risc de fractură, afecţiunile neuropsihice, tulburările circulatorii vertebrobazilare cu sindrom vestibular şi ameţeli, cardiopatia ischemică, după intervenţiile pe cord, HTA necontrolată şi o serie de alte afecţiuni pot reprezenta contraindicaţii relative sau absolute ale electrostimulării.

Desi efectele sunt deosebit de benefice prin creşterea circulaţiei în muşchi, prin păstrarea şi recâştigarea engramei motorii (a schemei de mişcare), iar atunci când se adaugă programul de exerciţii se asigură şi obţinerea performanţei motorii în termen scurt, este totuşi indicat să cerem acordul medicului de familie sau a celui curant, în cazul anumitor afecţiuni.

- Ce este laserterapia de joasă frecvenţă şi în ce afecţiuni se recomandă?

Laserterapia de joasă frecvenţă reprezintă o metodă terapeutică utilă atunci când dorim să obţinem biostimulare în ţesuturile aflate în suferinţă. Are loc activarea circulaţiei locoregional, cu efecte antiedematos şi antiinflamator, activarea proceselor reparatorii tisulare, se instalează efecte de analgezie (prin modularea receptorilor durerii) şi relaxare musculară. Prin urmare, laserul este util în toate procesele inflamatorii din boala artrozică, inclusiv în spondiloza cervicală sau artroza temporomandibulară, după traumatisme, inclusiv contuzii, entorse sau luxaţii, în afecţiunile neurochirurgicale, precum discopatia şi/sau hernia de disc, scăderea mobilităţii articulare prin imobilizare, contracturi musculare tip torticolis, crizele de lumbago sau contractura musculaturii paravertebrale din scolioză sau cifoză, stare de tensiune neuromusculară cu fibromialgie şi noduli sau puncte trigger dureroase, doar ca să enumerăm câteva dintre afecţiunile binecunoscute.

Se recomandă cure de 10 şedinţe, fiind eficientă atât în faza acută (la sportivi, de exemplu), cât şi în fazele cronice de suferinţă.

- Dintre afecţiunile care necesită recuperare medicală, care se tratează cel mai greu?

Dintre toate afecţiunile care necesită programe de recuperare medicală, cele mai dificile sunt afecţiunile neurologice şi sindromul algofuncţional instalat după traumatisme. Din fericire, a crescut speranţa de viaţă şi s-au diversificat modalităţile terapeutice şi cele care vizează reabilitarea medicală dar, din nefericire, a crescut numărul pacienţilor de vârsta a treia care dezvoltă afecţiuni neurodegenerative sau AVC cu deficit motor, iar accidentările sportive şi accidentele rutiere sunt din ce în ce mai frecvente şi lasă urmări tot mai grave şi dificil de recuperat (politraumatisme, comă prelungită etc).

- Cât de costisitoare sunt tratamentele de recuperare pentru pacienţi? Unele se pot deconta?

Există posibilitatea ca terapia de recuperare medicală să fie suportată din bugetul Caselor de Asigurări de Sănătate. Dar este pentru o durată de 21 de zile, efectuate anual, după cum prevăd normele contractului cadru semnat între furnizorii de servicii de recuperare medicală şi CAS. Furnizorii acestor terapii pot fi, în acest moment, atât unităţile sanitare bugetare, cât şi cele private, conform contractelor semnate. Cu referire la sistemul ambulator: pacientul vine singur de acasă şi pleacă tot singur la domiciliu. Primeşte concediu medical, dacă este cazul, pe durata efectuării tratamentului. Terapiile se efectuează şi pe durata internării, atâta timp cât pacientul este internat în spitalulul care l-a îngrijit iniţial, apoi se pot efectua în continuare dacă pacientul se transferă sau se internează într-o secţie de recuperare medicală dedicată acestui tip de reabilitare clinico-funcţională. Pentru spitalele de stat, terapia de reabilitare medicală este acoperită financiar din bugetul CAS. În afara situaţiilor prezentate (terapia de reabilitare poate dura luni sau ani), mai există şi un interval de timp acoperit financiar de CAS prin contractul pe care CAS îl semnează cu anumite firme agreate şi acreditate să furnizeze servicii de recuperare medicală la domiciliu. Dacă toate cele deja prezentate s-au epuizat, terapia de reabilitare se desfăşoară pe cheltuiala pacientului, iar costurile diferă, raportat la preţurile practicate de fiecare unitate sanitară, ambulatoriu de specialitate, cabinet medical, clinică în sistem privat, centru de recuperare etc.

- Cât de dăunător este statul pe scaun ore întregi sau sedentarismul?

Menţinerea unei poziţii timp îndelungat, la care se adaugă şi mobilier care nu respectă regulile ergonomice sau stăm noi vicios, picior peste picior, sprijiniţi într-o mână, cu trunchiul aplecat înainte sau într-o parte, cu un picior sub noi când stăm pe scaun, fără să asigurăm sprijin pentru cap, antebraţe şi picioare la sol, toate acestea duc la instalarea unor dezechilibre musculare, la creşterea tonusului în mod exagerat cu instalarea contracturilor musculare. În final, se instalează insuficienţa şi ineficienţa musculaturii, mai ales paravertebrale.

Apare durerea de spate, lombară, la nivelul cefei şi umerilor, care iradiază pe braţe sau pe picioare, apoi apar ameţeli, dureri de cap, stare de oboseală exagerată. Constatăm contracţia şi starea de tensiune musculară, ne mişcăm mai dificil.

Într-un final, se poate instala o suferinţă la nivelul discului intervertebral care se deshidratează prin presiunea exagerată care se manifestă asupra lui şi se poate rupe sau deplasa, generând crize dureroase cu iradiere la nivelul traseelor nervoase (dacă fragmentul de disc sau discul deplasat au atins rădăcina nervoasă).

Sedentarismul predispune la creştere ponderală (studiile arată ca adipocitele generează substanţe proinflamatorii în organism) şi la încărcare cu uzura articulară, ceea ce va conduce la instalarea precoce a bolii artrozice şi va predispune la accidentări sau incidente prin decondiţionarea fizică la efort pe care o asociază.

- Ce exerciţii putem face zilnic acasă astfel încât să ne păstrăm o bună mobilitate inclusiv la vârsta a treia?

Exerciţiile efectuate la domiciliu reprezintă un antidot faţă de nemişcare şi sedentarism, faţă de decondiţionare fizică la efort şi instalarea sindromului anxios depresiv sau a neurodegenerării. Mişcarea este medicament. Investiţia este minimă: o minge tip fitball, benzi elastice de diferite culori, o pereche-două de greutăţi cu arici (nu neapărat gantere), o pedalieră sau o bicicletă cu scaun (nu cu şa), diferite obiecte mici de ergoterapie (mingi elastice mici, bastoane mici de cauciuc etc.) pentru coordonare şi control al efectuării mişcărilor, un baston şi o scară a pisicii pe care o montăm pe perete. La fel de valabilă este şi varianta fără investiţie deosebită: ne cumpărăm doar o saltea de pilates pe care efectuăm o serie de exerciţii. Mai putem dansa pe muzică efectuând aceeaşi mişcare de mai multe ori, ca o repetiţie.

- Ce efecte asupra coloanei poate avea folosirea excesivă a tehnologiei moderne - tablete, telefoane mobile?

Statisticile efectuate arată faptul că persoanele care utilizează excesiv dispozitivele oferite de tehnologia modernă (telefoane, tablete, chiar şi ceasuri) manifestă un grad de dependenţă faţă de acestea. Mai mult, cu cât creşte timpul petrecut în compania acestor dispozitive, scade timpul petrecut în familie, cu prietenii, la sala de sport şi apare o modificare a tipului de interacţiune socială, profesională, culturală şi familială. Şi, nu în ultimul rând, au apărut suferinţele aflate în legătură cu anumite poziţii menţinute timp îndelungat, traduse prin modificări de statică posturală de tipul cifozelor, scoliozelor, a hipertoniei sau a scăderii tonusului postural, manifestat prin instalarea discopatiei vertebrale. Dacă, în cazul asimetriilor (vertebrale şi a centurilor scapulohumerală şi pelvină), durerea şi contractura musculară dureroasă domină tabloul clinic, în cazul discopatiilor vertebrale se poate ajunge la hernia de disc cervicală sau lombară cu necesitatea intervenţiei neurochirurgicale, dacă este afectată şi radăcina nervoasă a unui nerv (radiculopatie, neuropatie). De ce să avem dureri lombare, de spate sau în ceafă, ameţeli, amorţeli în brate sau de-a lungul piciorului, episoade de blocaj cervical sau lombar şi dureri sfâşietoare la orice mişcare sau care nu ne lasă să ne odihnim, când este uşor să prevenim toate acestea?Înotul, aquagimnastica, programele de yoga sau de kinetoterapie ce vizează redresare posturală, tonifierea musculaturii paravertebrale, în concordanţă cu cea abdominală pot reprezenta prevenţia, dar şi antidotul. Şi, evident, este de dorit să se limiteze timpul petrecut în compania obiectelor tehnologiei moderne, în poziţii sau ipostaze stresante pentru articulaţiile şi muschii noştri, care ne expun îmbolnăvirilor aparatului locomotor. Să nu devenim roboţii roboţilor noştri!