Dr. Cristina Pavel: „Produsele apicole pot fi consumate ca alimente“

Click! Sănătate: Ce este apiterapia?

Dr. Cristina Pavel: Apiterapia este o terapie care foloseşte, pentru păstrarea sau redobândirea sănătăţii fizice şi psihice, toate produsele stupului de albine. Cele mai cunoscute sunt mierea, polenul, păstura, lăptişorul de matcă, apilarnilul (extract din larvele de trântor), propolisul şi veninul de albine, dar mai sunt şi altele, de exemplu, ceara şi aerul de stup.

C.S.:De ce sunt considerate produsele apicole adevărate medicamente naturale?

C.P.: Cu ajutorul acestor produse, noi putem trata numeroase boli, practic, toate specialităţile medicale pot fi ajutate de un anumit produs apicol sau de asocierea mai multora. Acest lucru este posibil deoarece, la ora actuală, produsele apicole pot fi consumate ca alimente, cum e cazul polenului, păsturii sau lăptişorului de matcă, care ne pot ajuta să ne completăm carenţele de vitamine, minerale şi să regenerăm organele cu probleme.

În acelaşi timp, sunt remedii cu proprietăţi excepţionale, cum este propolisul sau veninul de albine, care întăresc sistemul imunitar şi sunt stimulente circulatoare sau antitumorale. Ca surse de hrană, alimentele menţionate mai sus sunt ideale în dieta omului modern, care are de suferit datorită carenţelor şi chimizării agriculturii.

C.S.:Cum recunoaştem mierea de calitate?

C. P.:Mierea trebuie să aibă un buletin de analiză care să îi certifice calitatea, deoarece uneori poate fi falsificată atât de fin (cu adaosuri artificiale de zahăr sau glucoză, în proporţii mai mici), încât să nu ne dăm seama de aceasta. Pe lângă buletinele de analiză, există câteva teste pe care le putem face şi noi şi care se bazează pe observare vizuală sau degustare, dacă este posibil. Mierea adevărată nu curge în fir continuu, precum siropul de zahăr, ci firul are o anumită elasticitate, se înfăşoară pe linguriţă. Apoi, dacă o turnăm în apă, nu se dizolvă imediat, precum zahărul, ci după agitare.

Dacă borcanul este închis şi mierea este lichidă, atunci când răsucim borcanul, bula de aer nu trebuie să se mişte foarte repede. O miere naturală, cu excepţia celei de salcâm sau mană, se cristalizează uneori foarte repede, alteori în timp. Cristalizarea este un fenomen natural şi un indiciu al faptului că mierea nu a fost falsificată. Testele legate de gustul mierii sunt rezervate specialiştilor în analiza calităţii alimentare: există o specializare numită „analiză senzorială a mierii”, care permite identificarea contaminării cu fum sau adaosuri străine, extracte diverse, uleiuri volatile etc., precum şi alte lucruri de fineţe, cum ar fi tipul de miere, clasa de arome etc.

C.S.:Care sunt proprietăţile mierii? Pentru ce boli este indicată, în funcţie de florile din care este preparată?

C.P.:Deşi este cunoscută de cei mai mulţi ca un îndulcitor, în realitate, mierea este şi un foarte bun remediu şi totodată excipient, care se poate amesteca şi cu alte ingrediente, de exemplu, fructe, seminţe sau pulberi de plante, care le potenţează acţiunile. Mierea este un foarte bun conservant; de asemenea, are proprietăţi antibacteriene, cicatrizante, biostimulatoare, energizante şi reglatoare de tranzit. În acelaşi timp are rol antistres, este corectoare de carenţe alimentare, creşte capacitatea de efort fizic, fiind recomandată sportivilor.

Există o multitudine de sortimente de miere. Din cele mai cunoscute pe care le găsim în România, mierea de tei se recomandă în insomnie, mierea de floarea-soarelui este mineralizantă de deoarece este bogată în calciu şi siliciu şi se recomandă în carenţe minerale. Cea de mentă este tonic digestiv, în timp ce mierea de conifere este antianemică şi antiinfecţioasă.

C.S.:În ce condiţii mierea poate înlocui zahărul? Diabeticii o pot consuma?

C. P.:Este bine ca mierea să înlocuiască zahărul ori de câte ori o avem la dispoziţie. Mierea este compusă din glucoză şi fructoză şi este suficientă o cantitate mică pentru a avea o senzaţie de bine, spre deosebire de dulciurile concentrate, care au zahăr rafinat şi care ne dau dorinţa de a le consuma tot mai mult. În diabet, mierea se consumă cu prudenţă, poate fi folosită când există scăderi ale glicemiei. De asemenea, în unele cazuri de diabet se pot utiliza, cu avizul medicilor specialişti, tipuri de miere care au indice glicemic scăzut, cum ar fi mierea de mană.

C.S.:Ce proprietăţi terapeutice are lăptişorul de matcă?

C. P.:Consider că proprietatea cea mai importantă a lăptişorului de matcă este capacitatea de regenerare. Acest lucru este important în boli în care organismul îmbătrâneşte prea devreme, cum ar fi unele boli neurologice şi psihice: degenerări, scleroze, demenţe, etc, precum şi în caz de menopauză dificilă sau tulburări hormonale feminine.

Îi poate ajuta şi pe cei care doresc copii, în cazul infertilităţii atât la bărbaţ cât şi pe femei. Este antianemic, creşte pofta de mâncare, ajută la reglarea nivelului de colesterol şi stimulează imunitatea. Se recomandă şi la copii, la vârstnici şi la persoanele active. Este şi un excelent produs cosmetic, care ne menţine pielea tânără şi sănătoasă.

C.S.:Ce sunt polenul şi păstura şi cum pot fi utilizate în medicina naturistă?

C.P.:Polenul este elementul masculin al plantelor, cules de albine de la diferite specii şi utilizat în stup pentru a prepara păstura, supranumită şi „păinea albinelor“, cu care se hrăneşte puietul. Se caracterizează prin conţinut crescut de proteine, sub forma aminoacizilor esenţiali. Este un supliment de neînlocuit pentru toţi bolnavii cronici de ficat, dar şi pentru copiii anemici sau care răcesc frecvent, pentru sportivi sau pentru persoanele care depun efort fizic. Este bine să se folosească în cure de 2-3 luni pe an, câte 1-3 linguri zilnic sau chiar mai mult, dacă sunt şi probleme de sănătate.

C.S.:Când sunt contraindicate tratamentele cu miere, polen sau lăptişor de matcă?

C. P.:Aceste tratamente sunt contraindicate atunci când există alergii la produsele apicole, este vorba în special de persoane pluri-alergice. Uneori, după desensibilizare şi corectarea terenului general predispozant la alergie, şi aceste persoane pot deveni capabile să consume produse apicole, în cantităţi mici.

C.S.:Cum acţionează veninul de albine şi în ce afecţiuni este recomandat?

C. P.:Veninul de albine este considerat la ora actuală un fel de cortizon natural, fiind un înlocuitor al medicamentelor pe bază de cortizon, folosite azi în caz de inflamaţii, boli reumatice şi autoimune. Dar, cu siguranţă, este nevoie de o cercetare clinică serioasă în acest domeniu, pentru că veninul este o substanţă cu un mare potenţial terapeutic, dar şi alergic, toxic. Este un bun stimulent al circulaţiei şi a ajutat în anumite cazuri la restabilirea circulaţiei normale la persoanele cu arterite sau varice. Întrucât stimulează sistemul imunitar este util în răceli şi sinuzite.

Este benefic, la fel ca şi acupunctura, în tratarea durerilor foarte intense, de tipul nevralgiilor, sau a durerilor neuropate. Veninul de albine este considerat o mare speranţă în cazul unor boli neurologice dificil de tratat, cum este scleroza multiplă sau mielitele, la care au existat mari îmbunătăţiri la unii pacienţi.