Dr. Cristina Bălănescu: „Şi tratamentele naturale dau efecte secundare“

Care credeţi că sunt cele mai mari greşeli pe care le fac românii în ceea ce priveşte sănătatea?

Cea mai mare greşeală este automedicaţia. Pentru absolut toate tratamentele – inclusiv pentru tratamentele naturale – este necesară consultarea unui medic specialist în terapii naturale. O mulţime de tratamente sunt la îndemâna pacienţilor şi chiar şi pentru ei este foarte dificil să aleagă produsul cel mai potrivit.

Oamenii se sfătuiesc între ei sau găsesc alte căi şi îşi aleg într-un final produsul. Aceasta este cea mai periculoasă situaţie, pentru că şi tratamentele naturale dau efecte secundare şi trebuie să înţelegem acest lucru. Să nu uităm că primele medicamente au fost plantele – ceaiurile sau compresele – apoi, în decursul vremurilor, acestea s-au transformat în medicamentele de astăzi, care sunt aproape în totalitate de sinteză, adică de laborator. Toate întrebuinţările plantelor, indiferent sub ce formă, înseamnă că avem efecte secundare.

Există plante, de exemplu, care sunt contraindicate gravidelor şi cel mai întâlnit este pelinul. Este foarte periculos pentru gravide şi e cel mai simplu exemplu. Sunt plante pe care nu este bine să le folosim la copii sau la bebeluşi. De aceea, trebuie să avem foarte mare grijă în folosirea plantelor pentru că, în primul rând, au efecte secundare. Acesta este scopul: să înţelegem că sunt efecte secundare, să nu ne mai tratăm după ce ne spun prietenii şi să apelăm la o persoană autorizată, care ştie să ne recomande aceste produse naturale. Ce sunt terapiile complementare?

Am găsit şi eu şi, cu siguranţă, toată lumea şi termenul de medicină alternativă. Când spunem alternativă, nu înseamnă că este o altă situaţie, un alt tratament, alternativ la tratamentul pe care ni l-a recomandat medicul specialist. Medicina alternativă înseamnă că este un alt fel de medicină, care se bazează pe alte principii – de aici vine termenul de alternativ, nu că alternăm sau scoatem celălalt tratament. Este bun termenul de complementar pentru că, într-adevăr, se complementează.

Putem să folosim ambele terapii, cea naturală şi cea alopată. Terapiile complementare cuprind o multitudine de terapii, mai mult sau mai puţin cunoscute. Cele mai cunoscute sunt: acupunctura, homeopatia, apifitoterapia, adică folosirea produselor stupului şi a plantelor, meloterapia intră tot aici, la fel şi terapiile prin masaj (masajul terapeutic, reflexoterapia, masajele pe meridiane energetice de tipul Shiatsu). De asemenea, aici intră cristaloterapia, care înseamnă folosirea cristalelor, aromoterapia, care înseamnă folosirea uleiurilor esenţiale, şi lista terapiilor complementare continuă.

La mine a fost o situaţie puţin paradoxală. A fost foarte interesant cum am ajuns eu să apelez la medicina complementară. Am avut ocazia în facultate să practic acupunctura, dar atunci am refuzat categoric practicarea sau, mai bine zis învăţarea acupuncturii. Am considerat că această terapie – pe care eu atunci am denumit-o în mod puţin obraznic „aricioterapie“ – nu este medicină. Nu puteam să înţeleg lucrul acesta şi am refuzat în totalitate. Nu am vrut să accesez în vreun fel informaţiile. După mulţi ani de practică medicală, la un moment dat, pentru a primi avizul de liberă practică, aveam nevoie de un anumit punctaj care ni se acordă anual. Acest punctaj îl obţinem din diverse cursuri pe care le urmăm, din participări la conferinţe, ş.a.m.d.

A fost un an în care nu aveam punctajul necesar şi m-am dus, în disperare, să obţin un curs undeva, la un centru de perfecţionare, ca să pot să fac acel punctaj. La centru era sfârşit de an şi nu mai era niciun fel de curs disponibil, dar doamna de la secretariat mi-a zis să merg să întreb vizavi, la cei cu acupunctură, şi să întreb. M-am dus, iar acolo m-au primit cu braţele deschise şi m-am dus apoi la curs. Doctoriţa Nanu, care a venit şi a făcut prezentarea, a fost cea care mi-a deschis dragostea pentru această ramură a medicinei alternative. Aşa am făcut cunoştinţă cu acupunctura şi apoi am constatat că, practicând-o, avem nevoie şi de fitoterapie, de plante care să ne ajute, avem nevoie de diete specifice pentru acupunctură, avem nevoie de masaje. Aici mi-am perfecţionat reflexoterapia şi, mai departe, am cunoscut o echipă de reflexoterapeuţi, cu care am lucrat foarte mult timp. Tot din acest punct, am început să descopăr aromaterapia, meloterapia – avem nevoie de un ambient potrivit pentru pacienţi. Toate au pornit de la acupunctură.

La un moment dat, am constatat că aş putea să încerc încă ceva, pe lângă ceea ce făceam, şi atunci am făcut şi un curs de homeopatie. Am descoperit o nouă ramură de medicină complementară, homeopatia, care se bazează pe folosirea unor substanţe care, de fapt, reprezintă minimum din natură care, dacă l-am folosi în cantitate mare, ne-ar face rău. Am început să folosesc în paralel homeopatia şi într-adevăr, am avut foarte multe rezultate frumoase. Am tratat cu succes cazuri de sterilitate sau infertilitate.

Haideţi să vă spun cum se întâmplă. De obicei, pacienţii nu se adresează medicinei complementare ca primă soluţie. Ca să nu spun că de multe ori, ei stau foarte mult până când apelează la medicina complementară. Această medicină este, pentru foarte mulţi dintre ei, ultima soluţie şi vin la mine şi îmi spun „Este ultimul lucru pe care îl mai încerc“, cu toate că mulţi dintre ei consumă produse naturale.

Cel mai simplu exemplu este Omega sau propolisul. Ia toată lumea, până la urmă. Dar în momentul în care oamenii trebuie să îşi trateze o afecţiune, consideră medicina naturistă ca fiind ultima soluţie. Nu este o abordare bună, pentru că medicina naturală nu este cea care poate să soluţioneze diversele boli cronice. Medicina aceasta complementară are efecte lente, care se văd în timp. Uneori durează şi 2-3 luni până când începe să îşi facă efectul produsul respectiv.

În primul şi în primul rând, pentru simptomele minore – de exemplu, o răceală fără febră – da, atunci putem să apelăm la produsele acestea naturale. Pentru o durere de cap, există aspirină naturală, pe care o putem lua într-o primă etapă. Deci, la început, folosim terapiile naturale. În momentul în care vedem că ele nu îşi fac efectul, folosindu-le o perioadă mai îndelungată, atunci apelăm la medicina alopată, care ne ajută cu substanţele potrivite. Nu trebuie să neglijăm bolile niciodată, de aceea spun mereu că trebuie să ne adresăm unui specialist. El ne spune dacă trebuie să stăm numai pe terapie naturală sau nu. El e în măsură să ne spună tratamentul cel mai potrivit. Da, în prima etapă luăm tratament natural, şi apoi alopat – dar numai dacă ne spune un medic specialist.

Cele mai bune rezultate în tratamentul cu acupunctură se văd la migrene. Aş putea spune că după primele şedinţe de acupunctură, migrenele au cea mai frumoasă şi spectaculoasă rezolvare. Şi vorbesc aici de migrene vechi, de mai mulţi ani. Pacienţii respectivi au fost văzuţi de diverşi specialişti, şi-au făcut controale, verificări, şi tratamente multiple. Într-un final, pacienţii ajung la medicina complementară şi acupunctura este cea rezolvă situaţii în care, multă vreme, pacienţii nu au găsit soluţii.

Alte afecţiuni care se pot trata cu acupunctură sunt toate afecţiunile reumatismale – tot ce înseamnă dureri osoase şi articulare, durerile de spate – care pot fi lombalgii de tot felul, inclusiv în hernie de disc. Sunt diverse afecţiuni ale sinusurilor, sinuzitele vechi, nevralgia de trigemen...

Am o pacientă – cea mai veche pacientă a mea – care a făcut la început mai multe şedinţe de acupunctură şi vine la mine de 15 ani, de două ori pe an, la şedinţele de acupunctură, pentru că facem ca un fel de tratament de întreţinere. Ea face crize dureroase extrem de rar, iarna, când e foarte frig. Durerile i se declanşau la frig. Această pacientă chiar are o evoluţie foarte frumoasă şi am mai avut destul de mulţi pacienţi cu nevralgie de trigemen care au fost foarte bine. Nevralgia de nerv facial sau parezele de nerv facial „a frigore“, care se fac la frig, pot avea rezultate bune cu acupunctură dacă pacientul se adresează medicului într-un timp scurt. El face tratament cu ce i-a recomandat medicul neurolog, dar în paralel începe şi tratamentul cu acupunctură. Pe măsură ce trece timpul, rezolvarea devine mai dificilă, pentru că este afectat nervul.

Cele mai frecvente boli care se adresează acestor terapii complementare sunt cele depresive: anexietăţile, depresiile, insomnia, migrenele şi durerile de tot felul – acestea sunt şi cele mai frecvente. Prin acupunctură, dacă ar fi să merg comparativ, v-am spus că migrenele merg foarte bine cu acupunctura, depresia merge foarte bine cu reflexoterapia, iar anxietatea merge şi cu acupunctura, şi cu reflexoterapia, dar depinde de pacient. De aceea eu, înainte de a recomanda unui pacient un anumit tip de terapie, am o consultaţie cu el, în care îmi dau seama ce terapie i se potriveşte prin discuţia pe care o avem. Aşa recomand ori homeopatie, ori reflexoterapie, ori acupunctură – acestea sunt principalele terapii pe care le folosesc.

În depistarea afecţiunilor, ca orice medic, eşti foarte mulţumit că ai recunoscut o afecţiune şi că ai putut să îndrumi pacientul cel mai corect. Descoperind şi tratând din timp, este mult mai bine. Putem să folosim toate terapiile naturale şi cu rol preventiv. Să nu uităm, de exemplu, că menţinerea imunităţii se poate face cu ajutorul plantelor sau tratamentului homeopat, iar acesta este un lucru bun pentru pacient. Imunitatea are o ciclicitate specifică. Vara are cel mai înalt vârf, apoi, începând cu toamna, imunitatea scade. Este normal, aşa suntem noi făcuţi. Nu scade pentru că am făcut noi ceva anume, ci scade în mod firesc.

Ce facem noi, medicii homeopaţi, cu aceste tratamente pentru imunitate? Nu creştem imunitatea. Pentru o scurtă perioadă de timp, o putem creşte, dar asta este o forţare şi nu este în regulă. Putem să o menţinem la un nivel crescut, la un nivel de toamnă, să spunem. Eu ajut cu această menţinere a imunităţii în special copiii, pentru că sunt de profil pediatru, şi îmi ajut pacienţii copii să aibă o imunitate bună cu un tratament care începe de la 1 septembrie, când imunitatea intră pe partea descendentă. Scăderea aceasta devine foarte lentă şi reuşesc să menţin imunitatea la un nivel cu care organismul luptă şi face faţă bolii. Nu spun că pacientul nu o să mai facă deloc viroze, dar când o să le facă, o să treacă mai uşor peste ele.

În plus, tratamentele naturale nu ne dau complicaţii. Imunitatea care se obţine cu ajutorul plantelor o menţinem la un nivel cu care organismul face viroza la un nivel mai uşor, trece mai uşor peste momentul respectiv, cu un tratament adecvat, în anumite limite: fără să folosim foarte mult antibiotic, fără să folosim foarte multe alte produse... Şi aşa pacientul îşi formează şi imunitatea care este cea mai potrivită pentru organism, care vine din viroza pe care a făcut-o, nu din altă parte.

Pot să vină la medicul homeopat şi bebeluşii. Începând de la noul-născut, pacienţii pot să folosească produsele homeopate. Sunt cel mai simplu de folosit, pentru că la bebeluşi se dau sub formă de picături sau se dizolvă în foarte puţină apă şi atunci le putem administra şi copiilor mici. Şi eu am pacienţi bebeluşi pe care i-am susţinut cu tratamentul homeopat fie pentru imunitate, fie i-am ajutat când le creşteau dinţişorii, când aveau colici...

Reflexoterapia este cea mai bună metodă de menţinere a stării de bine a pacientului. Spuneam că reflexoterapia merge foarte bine în depresie, anxietate, în oboseala cronică. Şi cum în prezent sunt multe persoane care muncesc foarte mult, care sunt obosite, cât şi persoane care nu au o activitate foarte intensă, dar se simt obosite din diverse motive pentru că organismul este foarte stresat şi atunci are nevoie de o susţinere – reflexoterapia face acest lucru: în primul rând, energizează organismul şi produce o detoxificare naturală, firească, fără să forţăm cu produse naturale. Acum e la modă detoxificarea ficatului, a colonului... Toate le detoxificăm!

Organismul nostru nu a fost făcut ca să se intre atât de brutal pe el, să facem aceste detoxificări. În felul ăsta, detoxificarea se face brutal, pe când, prin reflexoterapie, detoxificarea se face exact cum poate organismul: se activează zonele care fac lucrul ăsta şi el face exact în limita a ceea ce poate să facă şi elimină ceea ce nu îi trebuie. Nu îl forţăm în niciun fel.

Masajul terapeutic este un masaj general, care se face pe anumite zone, în anumite afecţiuni. Cel mai simplu exemplu pe care pot să vi-l dau este gonartroza, care înseamnă o artroză la nivelul genunchiului. Masaj terapeutic înseamnă masajul pe piciorul respectiv, cu anumite mişcări pe zona genunchiului, şi se face, în funcţie de pacient, mai lent, mai uşor – în anumite situaţii – sau se intră mai profund.

Presopunctura înseamnă presiune pe punct. De fapt, se face presiune pe punctele de acupunctură. Persoana care face presopunctură cunoaşte foarte bine punctele şi – pe punctul respectiv – doar apasă prin mişcări de rotaţie, în sensul acelor de ceasornic sau invers. Acestea sunt mişcări prin care încarcă punctul şi zona respectivă sau le descarcă din punct de vedere energetic.

Preventiv, sunt recomandate în diverse afecţiuni şi mai ales dacă ştim că avem o predispoziţie către o anumită afecţiune. De exemplu, o persoană care a făcut o hepatită în tinereţe, care are o vezică biliară mai leneşă şi are anumite probleme în sfera asta, legate de vezica biliară, atunci, preventiv, poate să ia anumite produse care să îi susţină drenarea vezicii biliare, drenarea ficatului ca să nu devină un ficat gras sau mai mult de atât... Asta este o modalitate de a apela la terapiile alternative.

Fireşte că există, ca în orice terapie. Mulţi oameni, care vin în boli foarte grave şi spun „Asta este ultima soluţie“, sunt sceptici de multe ori şi le consideră chiar nefolositoare, dar vin la medic pentru că cineva i-a luat de mânuţă şi i-a adus. Sau sunt alţii, apropo de mituri, care consideră că terapiile acestea complementare sunt absolut tot! Nu vor să apeleze la terapiile alopate, pentru că, spun ei, cele alopate sunt cele care ne încarcă organismul, care ne distrug celulele ş.a.m.d. Ăsta e un mit! Şi mai este acest mit, în care oamenii cred că anumite produse nu sunt bune, inclusiv dintre cele naturale. „Nu iau cutare lucru, pentru că ştiu că nu îmi face mie bine!“ Deci oamenii le includ într-o anumită categorie.

Consider că un procent din ce în ce mai ridicat de afecţiuni este datorat stresului cotidian, stresului alimentar. Absolut tot ceea ce ne înconjoară reprezintă un stres, chiar dacă noi ne străduim să fim mulţumiţi, să respectăm anumite reguli, nu avem cum să îl evităm şi organismul tot este stresat. Dacă nu suntem stresaţi mental, putem fi stresaţi fizic de poluare sau de alimentaţie... Oricum, stres există.

Recomand reflexoterapia. Eu practic acupunctura, dar dacă vrem să scăpăm de stres, reflexoterapia este cea mai bună metodă, pentru că energizează. În acelaşi timp, ne relaxează organismul, reduce starea de contracţie, să zicem, şi de rigiditate pe care le avem. Somnul devine mult mai odihnitor şi astfel, a doua zi poţi să faci mult mai bine faţă stresului psihic. Reflexoterapia dă rezultate aproape după primele şedinţe, chiar de la început. De asemenea, faptul că are rol de detoxificare, ajută la eliminarea tuturor toxinelor şi deci a stresului care vine din alimentaţie, poluare, ş.a.m.d.

Este vorba de formele de cancer. Acolo nu putem să ajutăm decât în scăderea intensităţii durerii. Mai reuşim, dacă pacientul vine într-o fază iniţială, să mai stopăm evoluţia diverselor tumori, dar în niciun caz nu putem să vindecăm. Bolile degenerative, de tipul Parkinson şi Alzheimer nu funcţionează cu niciuna din terapiile alternative, acestea vin doar ca un ajutor în diverse simptome ale pacienţilor, dar nu în tratarea afecţiunii. Deci, în general, nu în cazul bolilor degenerative, nici în scleroza multiplă sau sclerozele, în general.

Se reuşeşte însă acţiunea asupra funcţionalităţii pacientului, adică tratamentul îi prelungeşte perioada de funcţionare, dar fără să stopeze în niciun fel evoluţia bolii. Am avut pacienţi cu boala Lyme care, din păcate, nu au putut fi trataţi, fiind o boală indusă infecţios. Nu se tratează bolile infecţioase cu nicio terapie naturală.