Dr. Alexandru Rău: „Respiraţia urât mirositoare este un simptom al parodontozei”

Ce este parodontoza?

Boala parodentală, parodentita, sau parodontoza, cum este ea denumită popular, este o afecţiune cronică, inflamatoare a ţesuturilor de susţinere a dintelui. Acestea sunt reprezentate de os şi de gingie.

Boala parodontală este strict bacteriană. Doar prin apariţia anumitor tipuri de bacterii gingia se poate inflama şi osul se poate retrage.

Factorii de risc în dezvoltarea bolii parodontale sunt: în primul rând o igienă orală precară, detratajele care nu sunt realizate în mod periodic, fumatul, diabetul, alte boli sistemice şi, desigur, moştenirea genetică.

Desigur. Dar, de obicei, persoanele cu vârsta medie sau vârsta a treia, dar şi cele care nu au o igienă orală cât mai bună.

Simptomele bolii parodontale sunt în primul rând sângerările, care pot apărea în timpul periajului, alimentaţiei sau pot apărea chiar şi spontan. Alte simptome ar mai fi: retracţiile gingivale, respiraţia urât mirositoare – este un simptom specific pacienţilor cu boli parodontale, modificările de culoare ale gingiei – gingiile devin roşii, umefiate, adică umflate şi sensibile în momentul alimentaţiei sau spontan.

Gingivita este prima etapă în evoluţia bolii parodontale. Este singura care este total reversibilă. Netratată corespunzător, gingivita evoluează în felul următor: gingia, care are un rol de barieră naturală împotriva tuturor bacteriilor pe care noi oricum le avem în cavitatea bucală, practic, se desprinde de pe suprafaţa dintelui. Astfel, între dinte şi gingie pătrund toate aceste bacterii, bacterii care ajungând la os încep resobţia osoasă. Din acest moment, această fază nu mai este reversibilă.

Diagnosticarea boli parodontale se face de către medicul specialist parodontolog. Diagnosticul se pune în urma examenului clinic, a examenului radiologic şi a unei parodomentrii. Parodomentria este practic o serie de măsurători care se realizează pe fiecare dinte în parte.

Complicaţiile bolii parodontale sunt: abcesul parodontal, retracţiile gingivale, mobilitatea dentară şi, în timp, pierderea dinţilor. Din păcate, anumiţi oameni sau o parte din pacienţi consideră că după ce pierd un dinte acel dinte poate fi înlocuit foarte uşor prin intermediul implantelor dentare. Dinţii când sunt pierduţi din cauza bolii parodontale, practic noi pierdem osul. Implantele au nevoie de os pentru a fi înserate şi din această cauză de cele mai multe ori, din păcate, tratamentul este numai prin protezare mobilizabilă.

Boala parodontală diagnosticată la timp poate fi tratată. Sunt două metode de tratament: varianta clasică şi cea modernă. În cazul variantei clasice este practic o variantă chirurgicală; gingia este tăiată, îndepărtată de pe suprafaţa dintelui, pentru a se putea ajunge la os şi a se curăţa osul şi, astfel, ca să se oprească boala parodontală. Desigur, ca orice variantă chirurgicală implică anumite riscuri şi neajunsuri.

Varianta modernă, cea pe care o folosim noi în cadrul clinicii noastre, se ajută de anumite lasere dentare. Tratamentul cu laser dentar este minim-invaziv, nechirurgical şi nedureros. Practic, noi folosim două tipuri de lasere: pe unul din cele două se realizează o sterilizare, fiind o boală bacteriană ne interesează să omorâm acele bacterii. Acest laser mai are şi un efect de biostimulare. Prin biostimulare noi practic înţelegem grăbirea metabolismului celulelor. Celulele se divid mai repede, se refac mai repede, de aici recuperarea foarte rapidă.

Cu cel de-al doilea laser practic noi trebuie să curăţăm toate ţesuturile care sunt infectate, inflamate, necrozate. Se curăţă toate suprafeţele rădăcinilor, toată suprafaţa interioară a gingiei şi tot osul. Urmărim să creăm nişte condiţii prin care osul să se remineralizeze, resobţia osoasă să se oprească din evoluţie, şi practic gingia să se reataşeze înapoi pe dinte. Cât timp gingia este lipită înapoi pe dinte, alte bacteri noi care să ajungă din nou la os nu au cum să mai facă lucrurile acestea.

Niciun efect advers nu poate fi realizat prin folosirea laserului, mai ales că noi putem folosi laserele şi fără anestezie de foarte multe ori.

Ca şi concluzie, în primul rând trebuie să înţelegem că boala parodontală se poate trata, osul pierdut odată pierdut rămâne. De aceea, este esenţial să diagnosticăm şi să tratăm cât mai din timp boala parodontală pentru a conserva/păstra cât mai mult stratul osos. Iar tratamentul bolii porodontare pe care noi îl realizăm cu laserul este un tratament nedureros, nechirurgical, minim-invaziv, un tratament în care vindecarea este foarte bună.