Depresia, strigătul de ajutor al oamenilor puternici

Fiecăruia dintre noi i s-a intâmplat să aibă zile în care să fie trist, să nu aibă chef de nimic, să se simtă fără energie, poate chiar să simtă nevoia să plângă puţin. Dacă aceste manifestări au durat o perioadă limitată de timp putem să vorbim despre o reacţie depresivă.

Reacţiile depresive sunt un mod de adaptare şi răspuns al minţii şi corpului la amintiri sau evenimente precum:

- conflictul cu o persoană apropiată sau autoritate (şef),

- dezamăgirea provocată de o persoană pe care am investit-o cu încredere şi de la care aveam aşteptări,

- apariţia unei boli/dizabilităţi,

- îmbolnăvirea unei persoane apropiate,

- pierderea locului de muncă sau a locuinţei,

- divorţ,

- accidente,

- pierderea unei fiinţe iubite (trăirea travaliului de doliu)

Trebuie să ştiţi că reacţiile depresive sunt normale. Nu ştiu vreo fiinţă care să trăiască într-o stare de fericire sau bine continuă. Aceste reacţii se transformă în stări depresive atunci când se intensifică, devin stabile în timp, se manifestă în marea majoritate a zilei şi zilnic, crează o detresă (ruptură, întrerupere) în viaţa personală şi profesională – absenteism la locul de muncă, retragere socială, stare de rău aproape continuă, devalorizarea propriei persoane, imposibilitatea de a-şi găsi resurse pentru a-şi reveni.

Reacţiile depresive pot aparea în sezonul rece mai mult decât în restul anului, apariţia lor fiind favorizată de „micşorarea” zilei şi de expunerea redusă la lumină naturală fapt ce ne poate afecta confortul psihic şi fizic, zilele ploioase în care ne retragem în casă şi socializăm mai puţin, lipsa unor activităţi plăcute.

Perturbarea activităţilor de zi cu zi, afectarea stării de bine, readucerea în atenţie a evenimentelor neplăcute (rumegarea gândurilor care aduc suferinţă), retragerea în interior, limitarea sau eviatarea socializării, apariţia absenteismului la locul de muncă pot fi simptome ale starii depresive.

Reacţia depresivă este o reacţie normală, de cele mai multe ori de adaptare la un eveniment, are o durată relativ redusă, iar intensitatea ei începe să scadă la un moment dat.

Ce implică starea depresivă

Starea depresivă implică trărirea cu intensitate din ce în ce mai mare a unor emoţii negative care ne afectează starea de bine, funcţionalitatea pentru o durată îndelungată producând o detresă semnificativă în viaţa perersonală şi profesională şi din care nu ne putem reveni singuri.

Reacţiile depresive sunt normale şi din ele ne putem reveni singuri, mobilizându-ne efortul şi resursele personale. Stările depresive se prelungesc în timp 3 – 6 luni şi adesea avem nevoie de suport terapeutic pentru a ne ajuta să găsim resursele interioare, să ne mobilizăm, să ne automotivăm, să ne regăsim echilibrul.

Atunci când starea depresivă se prelungeşte şi sunt prezente anumite simptome acesta se transformă în episod depresiv care poate fi uşor, moderat sau sever, în funcţie de numărul de simptome. Existenţa mai multor episoade depresive duce la instalarea tulburării depresive majore.

Iată care sunt criteriile generale de diagnostic pentru tulburarea depresivă majoră

- Dispoziţie depresivă în cea mai mare parte a zilei, aproape în fiecare zi, fie indicată prin relatare personală (tristete, vid interor, lipsa speranţei), fie observată de ale persoane („pare trist mai tot timpul).

- Pierderea interesului sau plăcerii pentru toate sau majoritatea activitaţilor, cea mai mare parte a zilei, aproape în fiecare zi; te mobilizezi cu greu să faci activităţilor pe care înainte le făceai fără probleme şi fără efort sau cu un efort minim.

- Scădere ponderală semnficativă involuntară sau creştere în greutate – nu mai ai chef să mănânci, hrana nu mai are gust (nici felurile preferate pe care le consumai cu plăcere înainte) sau creşterea apetitului alimentar – umplerea golului interior.

- Insomnie sau hipersomnie – nu poţi să adormi sau te trezeşti în timpul nopţii, dimineaţa te trezeşti obosit/a sau dormi în cea mai mare parte a zilei, eşti somnolent.

- Agitaţie sau lentoare psihomotrică.

- Oboseală sau lipsa de energie aproape în fiecare zi – senzaţia de oboseală musculară – mişcările sunt lente, ai senzaţia că o greutate te apasă pe umeri în majoritatea timpului, senzaţia de greutate în extremităţi.

- Sentimente de tristeţe, inutilitate sau sentimente de vinovaţie excesivă ori inadecvată – întrebări de genul “care este rostul meu”.

- Diminuarea capacităţii de gândire sau concentrare a atenţiei ori dificultatea de a lua decizii, aproape în fiecare zi.

- Preocupări legate de moarte (nu este exclusă teama de moarte).

Simptomele,manifestările cauzează suferinţă şi deteriorare semnficativă în domeniul personal, socioprofesional sau în alte arii importante de funcţionare.

În funcţie de numărul simptomelor vorbim despre un episod depresiv uşor, moderat sau sever. Pentru a lua în calcul prezenţa unui episod depresiv este nevoie ca un număr minimum de simptome (minimum două) să fie prezente în cursul unei perioade de două săptămâni şi să reprezine o modificare faţă de nivelul anterior de funcţionare a persoanei.

Depresia este una dintre cele mai întâlnite tulburări ale dispoziţiei

A avea depresie nu înseamnă că eşti “nebun” sau “ciudat”

Fiecare dintre noi a avut măcar un moment în viaţă în care a avut o stare depresivă – atunci când a luat o notă proastă, când a picat un examen, când nu a obţinut un job, când a pierdut pe cineva drag şi exemplele pot continua.

Vorbim despre un episod depresiv atunci când stările de nesiguranţă, tristeţe, incapacitatea de a ne bucura de lucruri care înainte ne făceau plăcere, autocritică, sentimentele de disperare, de oboseală, durerile fizice persistă mai mult de două săptămâni, sunt prezente în majoritatea timpului şi poate apărea chiar izolarea socială şi dificultatea de a face faţă activităţilor zilnice obişnuite şi activităţii profesionale.

Tipuri de manifestări prezente în această afecţiune:

1. Fiziologice, psihosomatice prezente în majoritatea timpului - Constipaţie, - Senzaţia de gură uscată, - Dureri de cap, - Tulburări gastro-intestinale, cardiace – palpitaţii, senzaţie de disconfort cardio-respirator - Senzaţie de “zăpăceală”, ameţeală, - Plâns facil, spontan.

2. La nivelul proceselor cognitive:

Vorbirea – persoanele care suferă de depresie au şi dificultăţi de vorbire şi exprimare – vorbire monosilabică, voce slaba, lipsită de forţă, monotonă, cursivitatea vorbirii este afectată, îşi găseşte cuvintele cu dificultate, discursul este greoi şi sărăcăcios.

– scăderea capacităţii de a reţine şi reda informaţii (lipsa “chefului”, lentoarea gândirii, lipsa motivaţiei)

Capacitatea de concentrare

3. La nivelul stilului cognitiv (al cognitiilor) întâlnim:

Gânduri automate disfuncţionale – care apar spontan şi par a fi plauzibile – şi convingeri dezadaptative.

Gândurile dezadaptative reflectă moduri distorsionate de a vedea lumea, de a interpreta compotamente proprii şi ale celor din jur şi sunt asociate cu emoţii negative precum tristeţea, anxietatea, furia, disperarea.

Convingerile dezadaptative reprezintă credinţele pe care le aveţi despre ce trebuie să faceţi, să spuneţi, să gândiţi. Exemple: “toată lumea crede că sunt un ratat”, “nimic nu îmi reuşeşte”, “toată lumea mă urăşte”, “nu sunt bun de nimic”, “am această problemă de multă vreme şi ea persistă, iar asta înseamnă că nu sunt în stare să mă schimb”, “nu ar trebui să fiu depresiv”

4. La nivelul tăairilor şi emoţiilor întâlnim:

- Tristeţe,

- Furie,

- Agresivitate – verbală, non-verbală -, agresivitate îndreptată asupra altora sau a propriei persone,

- Disperare,

- Sentimentul de neputinţă, de neajutorare, descurajare.

5. La nivel comportamental

Retragere socială. Persoana depresivă este abătută, retrasă, nu are chef ne nimic, vrea să fie lăsată în pace, nu se implică în nicio activitate socială, recreativă şi adeseori nu mai poate nici să meargă la muncă din cauza oboselii, letoarei psihomotorii, dificultăţii de concentrare, tulburărilor de memorie – care apar frecvent în depresie)

Agitaţie psihomotrică (mişcă piciorul şi nu se poate stăpâni) şi/sau letoare psihomotrică (se mişcă cu greutate).

Riscurile netratării depresiei

1. Îndepărtarea familiei, prietenilor, adică a suportului emoţional de care ai nevoie.

2. Pierederea locului de muncă din cauza stării aproape permanente de oboseală, fapt care poate genera şi probleme de ordin financiar care adâncesc persoana în neputinţă, tristeţe, disperare

3. Somatizări (manifestări ale suferinţei emoţionale la nivelul corpului) – probleme ale organelor genitale, la nivelul pielii, tiroida

4. Pierderea poftei de viaţă care poate duce la apariţia gândurilor suicidare