Cât de importante sunt întrebările pe care ni le punem

De exemplu, de cele mai multe ori ne vin în minte întrebări de genul „Unde am greşit? Cum de am făcut această greşeală?” rămânând astfel ancoraţi în trecut sau chiar blamându-ne indirect.

Schimbă modul de a-ţi pune întrebări

Schimbând modul în care ne punem întrebări de tipul „Cum am ajuns în acestă situaţie? Ce am învăţat din ceea ce mi s-a întâmplat? În condiţiile date am făcut tot ce era mai bine? Ce aş face acum într-o situaţie similară? Ce am învăţat despre mine din această experienţă?”, vom fi mai aproape de găsirea unor răspunsuri-soluţii.

Un alt exemplu este întrebarea pe care ne-o punem frecvent „De ce mi s-a întâmplat mie?” sau „De ce mi se întâmplă numai mie?”. O astfel de întrebare poate fi de autovictimizare, ne dă senzaţia că „ni se întâmplă” ca şi când nu am fi actori activi în viaţa noastră şi am fi la voia sorţii, a întâmplării, la mila celorlalţi, NEASUMARE!

Începe să-ţi asumi!

În psihoterapie, acest subiect (de neasumare şi de a-i responsabiliza pe ceilalţi pentru ceea ce ni se întâmplă) este unul complex, dar ne vom opri la schimbarea modului de a ne pune înterebarea.

De exemplu, ca alternativ la întrebarea „De ce mi se întâmplă numai mie?” putem avea: „Ce din mine (gânduri, cuvinte, comportament) atrage anumite comportamente din partea celorlalţi sau atragerea unor situaţii? Cât de des mi se întâmplă să imi pun această întrebare: de ce mi se întâmplă mie? Ce pot schimba la mine (nu la ceilalţi)?”

Psihoterapia se adresează persoanelor care au nevoie de ajutor, care au ajuns într-un punct în care nu se pot ajua singuri la un anumit moment din viaţa lor, care sunt pe cale să devină disfuncţionali pe plan personal, profesional, social şi atunci, întrebările sunt puse într-un mod de autoacuzare sau de autovictimizare, ori de neasumare.

Învaţă să te autocunoşti prin introspecţie

Dezvoltarea personală se adresează persoanelor care doresc o ghidare în optimizarea unor abilităţi – organizare, comunicare, relaţionare, rezolvarea de conflicte, adaptarea la o nouă poziţie organizaţională (trecerea de la o funcţie de execuţie la una de conducere). Ambele, psihoterapia şi dezvoltarea personală au ca factor comun autocunoaşterea prin introspecţie.

Autocunoaşterea ne este foarte utilă; printre altele şi în a ne optimiza felul în care punem întrebări, în felul în care ne comportăm cu ceilalţi, pentru că uneori, o persoană reacţionează la un stimul care funcţionează ca „buton de activare” care deschizându-se duce la reacţii în lanţ şi la proiecţii faţă de diferite persoane, situaţii.

Asumarea trecutului, esenţială

Cunoaşterea propriei persoane, asumarea trecutului şi a alegerilor făcute, dezvoltarea capacităţii de a întrerupe reacţiile în lanţ ne sunt foarte utile în relaţionarea cu sine şi cu ceilalţi, la cât mai puţine proiecţii (a „arunca” în ceilalţi comportamente şi gânduri care ne aparţin) cu potenţiale urmări negative.

Aşadar, înaintea răspunsului se află întrebarea! Să fim atenţi cum punem (şi ne punem) această întrebare!