Endometrioza: cauze, metode de depistare şi tratament

Endometrioza este o boală progresivă, care afectează 10-15% din femei în timpul anilor de reproducere şi a doua cea mai frecventă cauză a infertilitităţii. 30% până la 40% din femeile cu această afecţiune suferă de infertilitate. Boala reprezintă dezvoltarea endometrului, a mucoasei care tapetează pereţii interni ai uterului, în cu totul altă parte decât la locul potrivit precum la nivelul ovarelor, a trompelor uterine, pe peretele abdominal intern, vezica urinară, intestine.

„Sub influenţa hormonilor, endometrul se măreşte în fiecare lună pentru a primi o sarcină, iar în lipsa acesteia endometrul se elimină şi astfel se declanşează menstruaţia. În timpul menstruaţiei, celulele endometriale sunt eliminate, dar mucoasa din afara uterului nu are nicio modalitate de a părăsi corpul şi se inflamează, se poate rupe sau forma ţesut cicatrial dureros, care provoacă durere şi dinsconfort. În mod normal menstruaţia este asociată cu durere înainte de a începe faza de sângerare propriu zisă, iar ea dispare în ziua a două a menstruaţiei. La femeile care suferă de endometrioză durerea continuă toată perioada de sângerare şi inclusiv după, de aceea este foarte important să se prezinte la un consult amănunţit atunci când se sesizează durere înainte şi în timpul menstruaţiei, dureri sau tulburări intestinale, pelviene, în timpul sau după actul sexual sau mişcări intestinale sau urinare dureroase. Pentru unele femei durerea este atât de mare încât ajunge să le afecteze şi viaţa de zi cu zi“, explică dr. Silviu Istoc, medic specialist obstetrică-ginecologie.

Hormonii feminini, posibilă cauză a bolii

Deşi nu sunt cunoscute cauzele exacte care duc la apariţia endometriozei, specialiştii susţin că boala are legătură şi pate fi agravată de hormonii feminini (estrogeni).

Unii cercetători spun că la menstruaţie ţesutul menstrual este împins retrograd în trompele uterine, intră în cavitatea abdominală şi de acolo se implantează la nivelul pelvisului, determinând astfel simptomele endometriozei. De asemenea, medicii sunt de părere că afecţiunea poate apărea dacă în familie există cazuri de acest fel.

De obicei, dacă mama are boala, fiica o va dezvolta, dar într-o forma mai severă. Bine de ştiut este că boala poate să apară şi la femeile cu histerectomie (uter scos, ce duce la dispariţia menstruaţiei).

Testele de sânge pot depista endometrioza

Diagnosticul de endometrioză se poate pune în urma procedurii de laparoscopie, o metodă minim invazivă şi foarte precisă ce perminte şi vizualizarea implantelor de endometrioza şi excizia lor.

De asemenea, medicul poate recomanda pentru depistarea bolii şi analize de sânge, mai exact markerul CA125, care în anumite valori indică prezenţa ţesutului uterin în alte locuri decât în abdomen.

Tratamentul ajută la reducerea simptomelor

Deşi în cazul endometriozei nu există încă un tratament medical, se recomandă diferite terapii pentru ameliorarea simptomelor bolii. Printre acestea se numără medicamentele antiinflamatoare, care ajută la reducerea durerea pelvină, dar şi terapia cu hormoni.

Aceasta are ca scop oprirea sau diminuarea menstruaţiei pentru o perioadă cât se poate de lungă, în aşa fel încât implanturile sau leziunile să nu se agraveze. Majoritatea acestor terapii pot fi administrate pentru o perioadă limitată de timp, pentru că pot cauza şi efecte secundare la unele femei. De regulă, acest tratament este mai eficient după efectuarea tratamentului chirurgical.

În cazul endometriozei se recomandă şi chirurgia laparoscopică deoarece oferă chirurgilor posibilitatea de a vizualiza chiar şi proliferări mici endometriozice.

Cicatrizarea este limitată la trei incizii mici pe abdomen, iar recuperarea este foarte rapidă. Cele mai multe femei vor sesiza ameliorarea durerilor, iar în cazul celor cu tratament de infertilitate eşuat, după laparoscopie vor avea o şansă mai bună de a obţine o sarcină.

Ştiai că… … endometrioza are un risc de recidivă de 20%-30% după un an de tratament medicamentos şi de 40%-60% după cinci ani. Chiar şi după operaţie, există riscul de recidivă, dar boala nu mai are şanse de a se extinde foarte mult.