De ce apare vulvovaginita la fetițe. Sfaturile medicului

Fetițele, de vârste mici, de la bebelușe până la cele aflate în perioada prepubertară sunt mai predispuse la vulvite, vaginite, vulvo-vaginite, decât adolescentele din cauza particularităților anatomice.

Vulvovaginita la fetițe apare deoarece ele au o mucoasă vulvo-vaginală fină, subțire, fără secreție  și un mediu vaginal mai alcalin.

Cel mai frecvent, inflamarea în zona genitală apare din cauza unor greșeli în igienă. Anatomia și fiziologia fetițelor sunt diferite de cea a unei femei adulte, în aceste condiții și igiena acestei zone are recomandări speciale.

image

Igiena este foarte importantă pentru a preveni vulvovaginitele. Foto: Shutterstock

O igienă defectuoasă sau insuficientă, creează condițiile ca bacteriile ce rămân în zonă să determine inflamația organelor genitale externe.

Atenție însă, și exagerarea cu spălatul, folosirea unor produse inadecvate pentru vârstă pot afecta zona, deoarece săpunul care ajunge pe mucoase  determină iritație și duce la inflamare. În acest context, nu se recomandă nici băile cu spumă, săpunurile parfumate,  folosirea balsamurilor pentru lenjeria intimă a fetițelor.

Cei mai frecvenți factori ce favorizează inflamarea și infectarea zonei  intime sunt:

– Igiena inadecvată a zonei intime (deficitară sau exagerată).

– Folosirea de detergenți iritativi pentru mucoasa fetițelor.

– Ștergerea incorectă a zonei.

– Folosirea în exces a șervețelelor umede.

– Lenjeria intimă prea strânsă.

– Folosirea balsamurilor pentru lenjerie.

– Umiditate crescută în zona perineală prin transpirație, aerisire deficitară, pampers inadecvat.

Cum se manifestă ?

Se caracterizează prin inflamarea zonei vulvare, vaginale sau vulvovaginale, ce se manifestă prin roșeață și tumefiere, asociată cu  senzație de prurit, arsură și usturime la urinare, secreții vaginale anormale si prezența unui miros neplăcut, frecvent persistent și după toaletare. Uneori poate apărea o erupție perineală cu aspect eritematos, însoțită de leziuni satelite.

Cum este diagnosticată vulvovaginita la fetițe?

Deoarece această patologie poate avea diferite cauze, nu doar un singur agent etiologic, punerea diagnosticului se va baza pe evaluarea simptomelor, identificarea cauzelor favorizante și determinante, împreună cu efectuarea testelor de laborator.

Când apar simptomele descrise anterior la copil, este recomandat să consultați un medic cu experiență în ginecologia pediatrică. În cadrul consultului se pune accent pe istoricul medical, pentru a descoperi cauza apariției. Astfel este foarte important să menționați toate detaliile evenimentelor ce au precedat apariția simptomelor specifice pentru  vulvovaginite.  Doar dacă se identifică cauza, se va alege cea mai bună soluție de tratament,  conform vârstei și necesităților specifice.

Consultația ginecologică la fetițe  se face de către medicul ginecolog cu experiență în ginecologia pediatrică și constă în inspecția zonei intime la lumina lămpii medicale, fără folosirea de instrumente.

E important dacă fetița este la vârsta la care înțelege, să fie pregătită anterior consultului de către părintele sau părinții ce o vor însoți la consult.  Deoarece în cabinetul medical intervine frica de medic, de necunoscut, consultul devine dificil. Astfel, când copilul este liniștit, acasă, se va explica cu răbdare necesitatea consultului, în ce constă și cum se recoltează.  La majoritatea copiilor s-a efectuat un exsudat  faringian, s-a făcut toaletarea nasului sau urechilor cu bețișoare și atunci se poate mai ușor explica, dacă e posibil sa se exemplifice cu gesturi blânde.

Examenul de laborator  contribuie la identificarea agentului patogen, ajuta la diferențierea tipurilor de bacterii prezente în momentul consultului. Pentru recoltarea analizelor se prelevează de pe suprafața zonei afectate cu gesturi blânde, folosind bețișoare sterile.

De vină, patogenii din intestin

Cei mai frecvenți germeni, implicați în producerea vulvovaginitelor sunt agenții patogeni enterici. Aceștia se afla în flora bacteriană din tubul digestiv, numită microbiota intestinală și prezintă fluctuații ca răspuns la factorii de mediu,  alimentari, consum de antibiotice. Atunci când echilibrul normal al florei este perturbat, apare supraaglomerarea bacteriilor.

Cele mai frecvent întâlnite la examenul de laborator sunt infecțiile  cu Streptococ,  Stafilococ, E. Coli și Haemophilus influenzae. Foarte rar se întâlnesc la fetițe infecțiile cu Gardnerella și Trichomonas, ele apar excepțional la vârstă prepubertară, apar când  mediul vaginal este estrogenizat.

La  fetițe  înainte  de pubertate și vaginita  candidozică este  rar  întâlnită, datorită mediului vaginal alcalin.

Cum se previne?

Pe primul loc este igiena. Aceasta are câteva reguli esențiale și simple, iar cine le respectă îndepărtează riscul apariției vulvovaginitelor.

– Îmbrăcămintea să nu fie strâmtă în zona pelvisului, așa se evită iritația prin frecare.

– Lenjeria e bine să fie din materiale naturale, pentru evitarea transpirației.  Se preferă cea albă, deoarece coloranții pot să vină cu diverse substanțe chimice iritative sau alergene.

– Clătirea suplimentară cu apă curată a lenjeriei. Substanțele chimice prezente în balsamurile de rufe și detergenții folosiți pot rămâne pe lenjerie și pot să determine iritația mucoasei.

– În cazul tulburărilor de tranzit, atenție la alimentație, deoarece există riscul supraaglomerarii cu bacterii.

– Dacă urmează tratamente antibiotice se recomandă folosirea probioticelor profilactic și hidratare corespunzătoare.

Cum se tratează?

Tratamentul propriu zis implică  administrarea de medicamente, este important însă să fie ales adecvat, identificând factorul etiologic. Nu toate vulvovaginitele necesită tratament antibiotic!

Medicul poate recomanda terapia adecvată, în general este prescris un tratament pentru 7 zile și nu se oprește dacă dispar simptomele. Sunt situații când trebuie schimbat sau suplimentat. Există riscul de recidiva în condițiile în care nu s-au eliminat factorii declanșatori.

Foarte utile pot să fie probioticele în special în condițiile disbacteriozei, ele pot ameliora simptomele și pot preveni reapariția lor pe lângă un regim igieno-dietetic. Pentru a calma senzația de disconfort și a evita exacerbarea simptomelor prin scărpinare, în condiții casnice se pot aplica comprese sterile înmuiate în apă fiartă și răcită.

Se recomanda evitarea băilor de șezut. Nu este indicată spălarea cu diferite soluții până la discuția cu medicul.

Când vorbim despre sănătate, vorbim despre păstrarea echilibrului,  aceasta este valabilă și în cazul fetiței, iar apa pură este preferabilă pentru îngrijirea intimă.

Sursa: Memormed, dr. Natalia Caisîn, Medic Primar Obstetrică – Ginecologie. Compentență în Colposcopie, Chirurgie Laparoscopică Ginecologică, Histerectomie, Ultasonografie Obstetricală și Ginecologică, tratamentul infertilității cuplului și reproducere umană asistată.