De ce apare astmul şi cum putem să prevenim criza astmatică
Factorul genetic. Persoanele cu părinţi cu astm, eczeme sau rinită alergică au o probabilitate mai mare de a fi diagnosticate cu astm bronşic.
Alergiile. Cea mai frecventă cauză a astmului alergic este alergia la praful de casă. De asemenea, polenurile sunt o altă cauză importantă a formei astmatice sezoniere, aceşti alergeni ducând şi la apariţia rinitei şi a conjunctivitei. Părul de animale, aripile de păsări şi mucegaiul sunt alţi alergeni care le creează probleme celor cu predispoziţie pentru reacţii alergice.
Infecţii precum cele cu virusul sinciţial respirator, cu pneumococ, stafilococ, gripal sau paragripal sau cu Haemophilus influenzae pot duce la inflamarea căilor aeriene, vulnerabilizând mucoasele respiratorii faţă de substanţele iritante. Infecţiile respiratorii din primul an de viaţă cresc cu 40% proababilitatea de apariţie a astmului.
Fumatul. Copiii care cresc într-un mediu în care se fumează au un risc cu 31% mai mare de a face astm bronşic. La astmatici, fumatul agravează boala, accelerând deteriorarea ţesutului pulmonar. În plus, crizele astmatice sunt mai frecvente la fumători.
Poluarea este un factor de risc sau generator pentru astmul bronşic. Particulele poluante pe care le inhalăm ajung în alveole, locul unde are loc filtrarea aerului, determinând modificări care, în timp, afectează funcţia respiratorie. În plus, poluarea slăbeşte imunitatea, iar riscul de infecţii este mai mare. Atenţie la criza astmatică! Persoanele cu astm se pot confrunta cu perioade de exacerbare a bolii, în care simptomele astmului se amplifică. Este vorba despre crize, a căror durată şi severitate variază de la o persoană la alta. Principalele simptome care preced şi însoţesc criza astmatică sunt accentuarea tusei (iritativă şi care poate deveni vâscoasă), şuierăturile, dificultatea respiratorie, strănuturile şi cefaleea.
Ce este de făcut? Se va evita factorul declanşator care se presupune că ar fi declanşat criza. Un lucru foarte important este administrarea tratamentului de criză. În mod normal, pacienţii cu astm ar trebui să aibă, pe lângă terapia de fond, care este administrată zilnic, şi un tratament pentru crize, indicat de medic.
Dacă după 2 ore de la administrarea tratamentului de criză simptomele nu cedează, iar starea persoanei se menţine alterată, trebuie mers la medic.
- animalele de companie;
- stresul;
- furia;
-poluarea;
- fumatul;
- mizeria;
- aerul rece;
- polenul;
- gândacii din casă;
- exerciţiile fizice.