Ce trebuie să ştim despre creier

Organ mic, dar complex

Centru al sistemului nervos central, creierul ne ajută să percepem şi să descoperim lumea în care trăim.

Creierul are o greutate aproximativă de 1.400 de grame, iar cu ajutorul numeroaselor celule de la nivelul lui transmite şi primeşte mesaje din diferite părţi ale organismului. Cu toate că nu reprezintă decât 2% din greutatea totală a corpului, acest organ este un mare consumator de energie. Astfel, consumă în jur de 20% din totalul de energie a organismului.

Creierul este unul dintre organele cel mai bine protejate. Protecţia este conferită de lichidul cefalorahidian în care se „scaldă”. Această substanţă incoloră protejează creierul, de pildă, în cazul mişcărilor bruşte ale corpului. Creierul are 2 emisfere cerebrale, cea dreaptă şi cea stângă. Cea stângă este, în general, asociată cu gândirea logică şi cu limbajul, în vreme ce emisfera dreaptă este sediul intuiţiei, emoţiei şi al simţului artistic. Scoarţa exterioară a creierului este alcătuită din substanţă cenuşie, în vreme ce în interior se află substanţa albă.

Funcţionarea creierului, dictată din burta mamei

Celulele creierului sunt de 2 tipuri: neuroni şi celule gliale. Neuronul este unitatea structurală şi funcţională a sistemului nervos şi este compus din corpul celular (pericarionul), cu mai multe prelungiri: axonul şi dendritele.

Numărul aproximativ al neuronilor este de 100 de miliarde; aceştia comunică între ei, dar şi cu restul organismului. Comunicarea dintre neuroni se realizează cu ajutorul neurotransmiţătorilor. Atât neuronii, cât şi celulele gliale se formează încă din uter. În apropierea naşterii, la făt apar şi circumvoluţiunile scoarţei cerebrale, ţesutul care procesează majoritatea informaţiilor.

Creierul are o dezvoltare graduală. Primele care se dezvoltă sunt trunchiul cerebral şi mijlocul creierului, acestea fiind responsabile de funcţiile de supravieţuire. Sistemul limbic şi cortexul cerebral – nivelele superioare în dezvoltarea cerebrală - sunt responsabile de funcţiile intelectuale şi de gândire.

De reţinut!

Controlul neurologic include analize precum electroencefalografia, electromiografia, tomografia computerizată, tomografia cu emisiune de positroni (PET) şi imagistica prin rezonanţă magnetică (IRM sau RMN).

Este centrul de comandă al organismului

Creierul are o abilitate extraordinară de a forma conexiuni neuronale pe baza experienţelor noastre de viaţă.

Mai ales în ultimele decenii, graţie metodelor de explorare imagistică, au fost făcute numeroase descoperiri referitoare la structura şi funcţiile cerebrale.

Creierul este modelat de informaţiile pe care cele 5 simţuri ni le aduc despre lumea înconjurătoare. Cu fiecare lucru învăţat, se formează noi conexiuni (sinapse), în copilărie creierul fiind mai receptiv la informaţii.

„Creierul primeşte permanent informaţii referitoare la evenimentele ce se petrec în interiorul şi în afara organismului, reprezentând centrul de comandă şi de conducere a funcţionalităţii noastre. Sistemul nervos controlează activitatea de ansamblu a organismului, atât cea somatică, activitate care stabileşte relaţiile sale cu mediul, cât şi viaţa vegetativă”, afirmă medicul primar neurolog Simona Novac.

Neoronii, ca transmiţători şi receptori de informaţii, comunică prin impulsuri nervoase, trimiţând stimuli în diverse părţi ale corpului.

Trunchiul cerebral, care se află la baza creierului, coordonează funcţiile vitale ale corpului: respiraţia, activitatea cardiacă şi circulaţia sangvină.

Hipotalamusul, o altă componentă a sistemului nervos central, controlează, la rândul lui, procesele necesare pentru susţinerea vieţii. Este centru al saţietăţii, al foamei, al termoreglării, al ritmului somn-veghe, al comportamentului, secretă hormonii de stres şi sexuali.

Hipofiza este situată la baza creierului, fiind considerată un adevărat dirijor al activităţii sistemului endocrin.

Cerebelul sau creierul mic coordonează mişcările, fiind implicat în menţinerea echilibrului.

Hipocampul este o zonă cerebrală importantă pentru memorie şi învăţare. Este bine de ştiut că stocăm, în general, amintiri care ne plac sau nu, informaţiile neutre pierzându-se.

Amigdala, zonă cerebrală situată deasupra fiecărei urechi, este cea care decodifică emoţuiile, mai ales pe cele care reprezintă o ameninţare (frica).

Talamusul este o structură a creierului implicată în filtrarea informaţiei şi în transmiterea ei mai departe.

Sfatul specialistului

Dr. Simona Novac, medic primar neurologie, Spitalul Sanador, Bucureşti

Este binecunoscută asimetria funcţională a emisferei cerebrale şi dominanţa ei în realizarea unor performanţe neurofiziologice. Astfel, emisfera stângă este dominantă pentru limbaj, în timp ce emisfera dreaptă are o specializare pentru funcţiile superioare vizuo-spaţiale, corporale şi extracorporale, recunoaşterea feţelor umane, intervine în modularea vocii, în gestică şi în pantomimă.

Emisfera dreaptă apare ca un rezonator sensibil-emoţional, afectiv legată de creativitatea artistică, sensibilă la tiparele vizuale, picturale sau muzicale, fiind dominantă în funcţiile geometrice şi spaţiale sintetic. Emisfera stângă este, prin excelenţă, raţională, dominantă în gândire, pe funcţiile abstractă, conceptuală, bazată pe limbaj matematic, excelând în procesele analitice.

În mod normal, ambele emisfere cerebrale se integrează într-o activitate armonioasă cerebrală, funcţiile neuropsihologice ale acestora fiind complementare.