Ce este vezica hiperactivă şi cum se tratează

Sindromul vezicii urinare hiperactive este caracterizat prin nevoia frecventă de urinare în timpul zilei şi a nopţii, urmată de pierderea involuntară a unei cantităţi de urină. Nevoia de urinare se datorează de regulă contracţiilor spastice involuntare ale muşchiului detrusor al vezicii urinare. Dacă în mod normal, contracţia muşchiului are loc când vezica este plină (300-350 de ml), în cazul sindromului vezicii urinare hiperactive, contracţia are loc mai des, chiar şi la un volum de 100 de ml de urină. În unele situaţii, afecţiunea este însoţită şi de diagnosticul de incontinenţă urinară. Nevoia urinării dese poate duce chiar şi la perturbarea programului din timpul zilei şi cel al somnului din timpul nopţii, astfel afectând viaţa persoanei în cauză.

Vizita la medic, încă de la primele semne

Principala cauză a sindromului vezicii urinare hiperactive este lipsa funcţionării eficiente a muşchiului detrusor. Traumatismele abdominale, litiazele vezicale, bolile neourologice (scleroza multiplă, Parkinson) şi reacţiile adverse la unele medicamente pot duce la apariţia acestei boli. Încă de la primele semne, pacientul trebuie să consulte medicul de familie, fie cel urolog, pentru a primi tratamentul corespunzător. Fără tratamentul indicat de specialist, boala se poate complica şi devine mai greu de tratat. Printre investigaţiile pe care medicul le face pentru a putea pune diagnosticul de vezică urinară hiperactivă se numără şi: testele de efort (pentru a putea vedea dacă apare incontinenţa urinară în timpul efortului), uroflowmetria (urinarea într-un aparat special) şi cistomanometria (măsurarea presiunii exercitate de muşchii vezicali).

Toxina botulinică, tratament pentru vezica urinară hiperactivă

Tratamentul pentru sindromul vezicii urinare hiperactive este dat în funcţie de stadiul bolii. În primă fază, specialistul va încerca să găsească şi să trateze cauza afecţiunii, cu ajutorul antibioticelor, a medicamentelor pentru tonifierea sfincterului sau a altor dispozitive speciale pentru a antrena şi susţine muşchii bazinului. Pe lângă acestea, se mai pot injecta anumite substanţe în ţesutul vezicii şi se pot efectua chiar şi intervenţii chirurgicale pentru refacerea muşchilor, ligamentelor şi chiar repoziţionarea vezicii. Un alt tratament pentru sindromul vezicii urinare hiperactive este şi injecţia cu colagen sau toxină botulinică. O singură injectare cu toxină botulinică în vezica urinară poate duce la ameliorarea simptomelor. Însă efectul nu este unul de lungă durată (9 luni).

Sfaturi: - consumă cât mai puţine lichide şi mergi la baie pentru a urina înainte de culcare; - evită în ultima partea a zilei mâncărurile condimentate şi dulciurile; - evită fumatul şi alcoolul; - practică exerciţiile Kegel pentru a avea mai mult control asupra vezicii urinare.